Ma tot intreb de vreo 2 zile... cum as fi eu, cum ar fi totul in jurul meu... daca nu ar fi aparut el in viata mea. adica, mi se pare normal sa imi pun aceasta intrebare, avand in vedere ca in ultimul timp lucrurile care s-au petrecut (si aici ma refer la comportamentul lui) sunt atat de nasoale, ca as fi preferat sa nu...fi fost... deloc. fireste ca la lucrul asta nu ma gandesc decat pe momentul acela... si apoi ma linistesc, ma iau cu alte alea, si cand revin gandurile mele la el... sunt aceleasi ganduri frumoase, aceleasi amintiri de care nu ma pot desparti... pe care refuz sa le las sa plece din mintea mea... si totusi... i keep wondering...
with... or... without him...
pai, daca e s-o luam cu without first, ptr ca... asa e mai sanatos.
daca nu ar fi existat, aparut, venit, in viata mea... cam ce as avea azi si nu am... as avea mai putina rabdare, (da, chiar se poate), probabil inca m-as duce in expirat, as minti mai mult, as fi mai 'zburdalnica', m-as fi combinat cu un punker, m-as fi aruncat in fata masinilor si probabil m-as fi batut ptr un om care n-a tinut niciodata la mine nici cat negru sub unghie, m-as fi bronzat mai mult in vara lui 2006, as fi avut si mai putine restante, as conduce mai precaut, n-as mai fi iesit noaptea, m-as fi dus la alt fel de concerte, nu m-as fi certat atat de mult cu prietenii din cauza ca nu ma intereseaza decat o SINGURA persoana, deci le-as fi acordat mai multa atentie, as fi avut cu o camasa, un tricou si cateva sepci mai putin, n-as fi plans 2 ani la rand de ziua mea sau de sf andrei, inca mi-ar fi placut barbatii cu 'patratele', nu as fi baut asa de mult, nu mi-as fi schimbat posterele de pe pereti de 3 ori pana acum, nu mi-as fi luat un pat ca cel pe care il am acum, as fi dormit mai mult, nu as fi ascultat in disperare niste melodii doar ptr ca ii plac lui, nu as fi avut blog.
deocamdata, astea sunt singurele lucruri la care am putut sa ma gandesc in ceea ce priveste lispa lui din viata mea.
acum e cazul sa iti spun si ce lucruri s-au petrecut odata cu prezenta lui in viata mea. atat datorita, cat si din cauza lui... am invatat sa am mai multa rabdare, pot asculta, nu doar auzi, pot comunica non-verbal mult mai bine, intuitia mi s-a "ascutit", al saselea simt stiu exact de ce exista si la ce il pot folosi, imi plac copiii, concertele si evenimentele rep mi se par cele mai frumoase lucruri de pe lume, suburbia pare luminoasa cand exista el acolo, am invatat sa nu mai fiu insistenta, (e adevarat, m-am chinuit mai mult si mi-a luat ceva pana m-am prins cum), am invatat cum sa-mi controlez gelozia care nu avea nici un motiv real, cu atat mai putin vreo legatura cu ce se intampla de fapt... am invatat sa nu mai judec oamenii din prima, am invatat sa fiu mai retinuta in ceea ce priveste comentariile referitoare la persoanele care nu imi plac deloc, am invatat sa gandesc un pic mai mult inainte sa vorbesc, am invatat ca si gelozia inseamna iubire, dar intr-un grad prea mic ptr a o folosi, am aflat ce inseamna sa-ti fie dor de cineva indiferent cat de minunata e compania pe care o ai, am invatat sa zambesc pur si simplu ptr ca aud niste pasarele dimineata, ptr ca ma bate soarele in ochi, ptr ca aud o melodie frumoasa, ptr ca am ocazia sa vbesc cuiva despre el, am invatat ca nu are importanta cum arati atat timp cat cineva acolo are o privire frumoasa ptr tine, am invatat ca imi pot face jobul mult mai bine, mai repede si mai usor daca pe desktop vad o poza cu el sau cu ceva care imi aduce aminte de el, mi-am dat seama ca prezenta efectiva a lui nu e neaparat necesara ptr a ma face fericita, chiar daca nu e acolo de ziua mea de nastere, lucru care ma intristeaza maxim, daca imi da un sms nu mai conteaza cine mi-a mai zis la multi ani, intrucat a facut-o si el si e singurul care conteaza (nu e chiar singurul, dar ptr cateva momente uit ca mai exista si altii, si ei ma inteleg, lucru ptr care ii iubesc), am invatat ca ignoranta doare, si asta e valabil ptr TOATA LUMEA, am invatat ca totusi cateodata e f buna, ca iti garanteaza mai multa atentie ulterior, am invatat ca indiferent cat de frumosi, destepti, simpatici sunt oamenii cu care lucrezi si cu care petreci mult mai mult timp decat cu el si cu prietenii tai, atunci cand apare ceva care te duce cu gandul la el sau la prieteni, nimic altceva nu mai conteaza, si iti dai seama ca nimic nu ar fi la fel fara ei. pe langa astea, am mai invatat ca poti trezi o persoana doar uitandu-te la ea, ceea ce nu e neaparat un lucru rau, am invatat ca nu ai nevoie de multe ptr a fi totalmente fericit, am invatat ca o atingere pe mana poate spune cat nu pot spune mii de cuvinte, am invatat ca poti sa stai intins in pat, uitandu-te la tavan, cu el langa tine, niciunul dintre voi zicand ceva, si asta sa insemne fericire, am invatat cum sa ma trezesc cu zambetul pe buze, si asta fara ca el sa fie langa mine... am invatat sa-mi pese chiar daca mi se spune ca nu are sens si ca visez aiurea.
daca stau sa ma gandesc cum ar fi fara ca el sa fi existat in viata mea si cum e cu el in viata mea, chiar daca e rar aici, n-as schimba absolut nimic din ce s-a intamplat pana acum, bune sau rele legate de el, nu as vrea sa fie nimeni altcineva cel care sa existe in viata mea, si ii multumesc ca mi-a dat posibilitatea sa traiesc momente de pura fericire. cateodata fara sa vrea. which makes it even more beautiful. dar el stie. :)
that's it.
