happines

nu dintotdeauna au fost lucrurile mici cele care m-au facut fericita. cand eram mai mica, eram mult mai materialista, si aveam senzatia ca daca am cat mai multe lucruri, toata viata mea va fi absolut minunata. noroc c-am mai crescut. cred. caci acum sunt lucruri mici, tot multe, dar lucruri pe care nu toata lumea le vede asa cum le vad eu, lucruri care ma fac fericita.

cum ar fi roua diminetii. razele soarelui intrand in camera. mirosul de cafea proaspata. scoicile mici. copacii infloriti. curcubeul. o dimineata tarzie, pe o terasa, cu o cafea, o tigara, un prieten si liniste. un abtibild cu mickey mouse. o crema de maini frumos mirositoare. un inel frumos. un hamac. o pijama draguta. o pereche de papuci pufosi. un catelus. un palmier. ciocolata cu menta. un prosop pufos. o poza frumoasa. un apus de soare curat. o ploaie de vara. o seara cu prietenii. bradutii din masina. un zambet de la un necunoscut. o pereche de manusi cu un deget iarna. Kreti, cea mai colorata fiinta din viata mea. niste agrafe simpatice. filme cu animalute, vezi G-Force. Ana, bunatatea in persoana. o lotiune de corp cu miros de cookies and cream. un lipgloss cu gust bun. un breloc cu un sobolan cu corp de caine. Dan, un baiat prea bun pt femeile din viata lui. dungile de la costumul de baie. o baie in ocean. o masa cu familia. o calatorie la o manastire si un mormant splendide. iubirea din ochii prietenilor mei. roller-coaster-urile. o acadea cu gust delicios. vata de zahar. o plimbare cu masina. o imbratisare tandra. un fluture. artificiile din fiecare zi de la Magic Kingdom. un citat bun. descifrarea comunicarii nonverbale mai bine ca niciodata. complimentele sincere. o discutie cu mama. o vaza, o scrumiera sau o lampa interesanta. ploaia torentiala cand esti la caldura, sub plamumioara. ciocolata calda cu scortisoara. o noapte nebuna. luna plina. cum se vad stelele la munte. oja verde. telefonul lui Rares dupa fiecare noapte in care a uitat ce-a facut. melodia "Follow me" - Uncle Kracker. Angel, parfumul meu. un trandafir rosu. privirea lui Ghismo. un ceas bun si cu curea lata. un pat din fier forjat. dulceata de visine. un mic dejun mare. jaluzelele verzi. un joc de whist urmat de unul de rentz. o colectie de ursuleti de la Bruno. lipsa complicatiilor in relatia cu Smecta. semnele de carte. cremele pt cuticule. un gel de dus foarte aromat, care ramane pe piele mult timp dupa ce iesi din dus. un halat pufos. un discobol in miniatura. o cunostinta care a devenit prieten. bunatatea din ochii lui Stoe. un pahar de vin bun. mirosul fructelor de padure. agendele, caietelele si cutiile de toate marimile. cateii mei. un taximetrist simpatic si cinstit. briza marii. o pensiune in creierii muntilor si una pe malul marii. scaunele de bar cu spatar. porumbeii si vrabiutele care se aseaza pe pervaz zi de zi. avioanele care aterizeaza la timp, cand vii dintr-o calatorie de 3 luni si abia astepti sa-ti vezi parintii si prietenii. emisiunile de pe Investigation Discovery. un barman priceput. calendarul care nu ma lasa sa uit (aproape) nicio zi de nastere sau de nume. un cuplu de batrani vizibil inca indragostiti unul de celalalt. o poveste cu zane. prietenii de la gradinita. sa-i vezi pe cei din generatia ulterioara tie cum cresc. melodia "If I could change the world" - Eric Clapton. dorinta de a schimba lumea. faptul ca, de 5 ani, ma indragostesc de acelasi om aproape de fiecare data cand il vad. cofetariile. sa primesc flori. o pereche de pantofi negri cu talpa rosie. desenele animate. floricelele la film. primul clip al unei trupe rep. norisorii cu forme usor de descifrat. candelabrele sofisticate. scaunele ludovic. licuricii. tatuajele. o zi de duminica.

neverending story

ma simt ca si cum ar trebui sa urc pe scarile astea din poza acum. care par ca nu se mai termina, insa stii ca tre sa urci si sa urci si sa urci, caci atunci cand ajungi, nu ai cum sa fii dezamagit de ce gasesti sus. te mai opresti pe parcurs, mai ai dorinta apriga de a te lasa de chestia asta si vrei sa cobori, insa stii ca nu poti. asa ca te mai opresti un pic si apoi continui. cu toate ca nu stii cat tre sa mai urci, mai sunt si trepte lipsa, se mai face si intuneric si nu stii pe unde s-o iei, dar intuitia ta nu te lasa la greu si mergi mai departe.

ei bine, asa e si la mine. am inceput sa urc acum 5 ani. insa la inceput treptele erau mici si drepte, era lumina afara, si nu am intampinat nicio problema. plus ca naivitatea ajuta. cel putin la varsta aia. primii 2 ani au fost 'piece of cake'. am urcat, nu m-am oprit aproape deloc. cu toate ca treptele incepeau sa devina din ce in ce mai mari si mai greu de 'cucerit'. acum 3 ani am gasit chiar si un lift. care el, simpaticul lift, m-a facut sa cred ca totul va fi si mai minunat si ca ma va duce in varf fara nicio chestie. insa n-a fost asa... ca si in desert, liftul meu a fost o 'fata morgana'. de fapt, nu se misca... insa iluzia aia m-a ajutat sa continui, caci crezusem ca m-am odihnit si pot sa merg mai departe. si am mers. insa, dupa cum spuneam, liftul fusese o iluzie, eu nu ma odihnisem si traseul devenea anevoios. dar sunt o persoana destul de ambitioasa cand e vorba de dorintele mele. acum 2 ani, insa, am luat o pauza. obosisem prea tare, imi dadusem seama ca ma amagisem cu liftul ala, si am decis ca e momentul sa ma opresc. cel putin pe moment. asa ca am facut o pauza de 3 luni. dupa care am continuat. cu forte noi si cu speranta ca sunt foarte aproape de varf. alta dezamagire. treptele, in loc sa ma ajute sa ajung mai repede, ma impiedicau. erau trepte lipsa, a trebuit sa depun mai mult efort. dar nu m-am lasat. si am mai urcat 2 ani. si iata-ne ajunsi in zilele noastre. cand am mai luat o pauza vara asta. tot de 3 luni. pauza in care mi-am dat seama ca daca ma gandesc la treptele alea ca la o povara nu am cum sa ajung vreodata acolo unde vreau. asa ca m-am gandit mult la o solutie. la cum sa fac sa urc mai usor. nu mai repede, doar mai usor. si cred ca am gasit si solutia. de', am avut ceva timp de gandire, naivitatea s-a transformat in maturitate si mersul pe orbecaite in intuitie, intuitie care ma ajuta tare. si chiar daca stiu ca varful e inca foarte departe, si treptele pot sa fie inselatoare, sunt in continuare dispusa sa urc. ce ma surprinde totusi, pe mine si deopotriva pe prietenii mei care mai iau liftul pana la mine sa mai imi aduca apa, si sfaturi, sa nu ma plictisesc pe treptele astea, e faptul ca nu vreau sa cobor inca. dar se pare, ca pe parcursul calatoriei mele, m-am obisnuit cu, si au si inceput sa imi placa lucrurile complicate. cu cat mai complicat cu atat mai dependenta devin de ele. asa ca treptele alea lipsa, intunericul, tot ce e complex si dificil, ma atrage si imi da putere sa merg mai departe in loc sa ma poticneasca. vba aia, 'what doesn't kill me, makes me stronger.'

asa ca my neverending story is not even close to its climax. but i'm an optimist. :D