te-ai simtit vreodata ca balonasele din imaginea de mai sus? atat de libere si colorate pe un cer atat de gri? asa ma simt eu... e foarte ciudat si n-am mai simtit-o p-asta pana acum. probabil ca era cazul. ideea e ca dupa ce, fix acum 3 luni, pe 1 ian 2009, am luat o decizie asupra careia am revenit si pe care am modificat-o, s-a mai intamplat o data acusi. insa de data asta n-am mai luat nicio decizie. ci pur si simplu, ma simt... ca o coaja de nuca. goala. si in acelasi timp extrem de libera. e paradoxal, caci pe de o parte ma doare foarte tare si pe de alta parte ma simt extrem de bine. ma simt libera. pentru prima data in ultimii 4 ani ma simt extrem de libera. nu ca m-ar fi "incatusat" cineva pana acum, am facut-o singura, din dorinta de a convinge pe cineva ca lucrurile nu pot iesi decat asa cum imi doresc eu, dorinta care pe parcurs s-a transformat intr-un sentiment extrem de frumos, dar pe care il imparteam mai mult cu prietenii mei decat cu oricine altcineva, si sentiment care... pe cat de bine te face sa te simti, pe atat de tare te distruge pe dinauntru. daca nu e reciproc. si in cazul meu, nu e. si n-o sa fie niciodata, oricat de tare mi-as dori. asa e. si atat. dar, crede-ma, nimic nu e mai dureros decat sa existe iubire decat dintr-o singura parte. nimic. si totusi, parca e mai dureros sa simti cum ramai pana si fara acea iubire. acea iubire care nu-ti era intoarsa, cel putin nu din directia din care ti-o doresti cel mai tare, si simti cum ramai ca o coaja de nuca.
si, da, atunci cand sunt bauta, sunt extrem de sensibila, si plang instant. si am plans mult azi-dimineata. insa, parca fiercare lacrima era impartita in 2, si exact asa cum plangeam si ma durea, plangeam si imi dadeam seama ca se duce durerea. acum, cand incerc s-o pun in cuvinte, suna extrem de dubios. asa ca tre' sa ma crezi pe cuvant ca e un sentiment tare ciudat.
ah, well, daca chiar nu ne vom impaca niciodata nu stie nici unul dintre noi. dar, daca asa ai decis tu acum, sa speram ca decizia ta nu a fost la fel de auto-impusa ca a mea de acum 3 luni. :) iti doresc succes in continuare. eu sunt aici. insa, de data asta, libera. si, nu, nu voi mai sterge toate pozele cu el, nu voi inceta sa-i port hanoracele, sepcile si mai stiu eu ce, nu voi renunta sa vorbesc despre el, sau cu el, nu voi spune nimic special in continuare. caci e in sufletul meu, e in viata mea, exista, si il iubesc. tare. si o sa-l iubesc toata viata, indiferent cat de multe persoane vor mai exista. si nu voi nega sentimentul meu minunat doar pentru ca a decis el ca nu ne vom impaca niciodata. nu ma intelege gresit, nu voi mai continua sa desenez 'bucla' intortocheata, doar voi continua sa exist. insa, tre' sa stii ca bucla aia oricum exista. si in viata ta si in viata mea. asa ca, indiferent de deciziile tale, abrupte sau nu, luate la betie sau nu, voi continua sa exist in viata ta asa cum existi si tu in viata mea. inevitabil. si vom avea in continuare prieteni comuni, la acest moment destul de multi, daca ma intrebi pe mine, si in continuare cei care stiu lucruri vor stii, si asa mai departe. stiu ca de fapt, cu deciziile astea, iti doresti sa nu se fi intamplat nimic in ultimii 4 ani, sa stergem totul cu buretele si gata. insa, te anunt eu, cea care a luat o decizie cat se poate de apropiata de a ta acum 3 luni de zile... nu se poate. nu se poate sa uiti absolut totul. nu se poate sa negi totul. da, poti sa faci, astfel inca nu se nu se mai intample lucruri de acum inainte. insa, ce-a fost, acolo ramane. pentru fiecare dintre noi. si tot timpul o sa te uiti la mine altfel decat la altele, si tot timpul o sa stim amandoi lucruri despre celalalt pe care nimeni altcineva nu le stie despre noi, si tot timpul o sa se buseasca cateva stelute cand noi doi o sa comunicam. asa cum o facem noi. si atunci o sa fie iarasi oameni, in special femei, ca ele-si pun mai multe probleme de obicei, care o sa se intrebe cine dracu sunt eu, si ce treaba am cu tine, de, pana la ora 5 dim zici ca nu ne-am cunoscut niciodata, si brusc incepem o discutie. din care nimeni nu intelege nimic. pentru ca noi lasam discutiile asa. si le continuam. dupa 1, 3 sau 6 luni. ca si cum le-am fi lasat asa inainte sa ne ducem pana la bar. d-astea. care mie, una, imi sunt extrem de dragi. si la care nu renunt. si nici tu. pentru ca iti fac placere lucrurile astea. lucruri ciudate, intortocheate, complicate. pentru ca asa suntem si noi. si coincidenta a facut sa dam unul peste celalalt in viata asta. si, na. aia e. tre sa ne obisnuim ca asa a fost sa fie si atat. si sa traim cu ideea ca era inevitabil. therefore... iti doresc o viata minunata. si mie imi doresc la fel. :)
