nu e panica!

nu e panica, bai nene! e foarte bine! e din ce in ce mai bine... deci, va jur.

postul de mai devreme... cu indragosteala... n-are nici un sens in momentul de fata... nici o importantaaaaaa.... avea... pana la un moment dat... cand... n-a mai contat... si nici nu mai conteaza... si nu o sa conteze... adica... n-am decat sa fiu indragostita, e minunat, nu e panica... dar pana cand imi aduc aminte de alte nebunii.. adica de el... si atunci totul dispare... totul in afara de el... de noi... de prietenia care ne leaga... care e mai sincera decat orice cuvinte fara sens de pe lumea asta... orice de pe lumea asta isi pierde sensul in momentul de fata... jur... adica... am impresia ca am 3 inimi in momentul de fatza... 3 inimi care bat in acelasi timp... ptr aceeasi persoana... cu aceeasi putere... din acelasi motiv... indiferent de ce spune lumea, indiferent de panicile lui, indiferent de orice... nu am cum sa imi limitez capacitatea de a-l iubi... si sa mor io ca e mareeeeeeee.... si nu e vorba de rabdare, ca banuiesc ca si aia ma lasa la un moment dat... e vorba strict de ce se poate... si crede-ma... e intr-un mare fel ce se poate... prietenesc vorbind... ptr ca suntem prieteni... si n-am decat sa ma combin cu oricine, n-are decat sa se combine cu oricine... tot aici o sa fim amandoi... prieteni. unul cu celalalt, fiecare cu altii... dar tot aici, unul ptr celalalt.

pana cand... pana atunci... si pana atunci... nu e panica... te anunt eu cand e panica... deocamdata... incepem sa crestem impreuna... un copac, un pestisor auriu, vedem noi... ideea ca e ok.... doamne, nici nu-ti poti imagina cat de lipsit de sens e acest post ptr tine... dar cu atat mai putin iti poti da seama cat de plin de semnificatii e ptr mine... si daca as putea sa transpun putina din energia pe care o eman in momentul acesta... ar exploda calculatorul, crede-ma... si nu vrem asta... ca e calculatorul de la munca...

gata, ma opresc ca o sa o iau razna din nou... deja sunt o culoare care nu intra in nici un catalog de culori... si nu mai inteleg nimic din jurul meu... deci... nici nu stiu daca e sanatos sa ma urc la volan in aceasta stare... e intr-un mare fel... doamneeeeeeee... jur ca nu sunt sanatoasa... si stiu ca stie... si el, si eu, si ei, si ele, si toata lumea de pe planeta pamant... jur ca nu sunt nebuna... si mai jur ca nu am nici un motiv sa tremur... ca am inchis aerul conditionat... si tremur de zici ca sunt in siberia... nu e posibiiiiiiil!!!!!!!!!


gata!

ma duc acaasaaaaaaaa!!!!!

damn!

damn! fir-ar sa fieee!! la naiba!

ma simt ca un copil de 15 ani...sa innebuneeeeesc!!!!

cred ca ma indragostesc...macar la 15 ani nu stiam ce mi se intampla, ma bucuram pur si simplu la senzatiile din stomac (fluturasi si alte alea) si nu imi puneam probleme existentiale ca la "inaintata" varsta de 22, which is....f*ckin now!!!!!

pe cuvant...n-am mai fost indragostita de...4 ani... si atunci se intampla pur si simplu... si habar n-am avut cand senzatia de indragosteala s-a transformat in sentinmentul frumos de... alte alea... in schimb acum... mama mea!

adica... de vreo juma' de ora simt ca iau fooooc!!!! si la noi in birou e groaznic de frig din cauza ca am dat eu drumul la aerul conditionat...ptr ca nu mai pooooot!!!!

e absolut inadmisibil...om in toata firea ce sunt...sau ce ma cred... si o ard asa de dubiooooos!!!! oooof... nu mai raspund de gandurile si de simtirile meleeee....

o sa inkei aici...pana nu o iau razna TOTAL!

cap ou pas cap?

e curios cum numai atunci cand sunt fericita pot dormi pe spate. nu ti se pare straniu? si la fel de curios mi se pare faptul ca atunci cand am ajuns DIN NOU la concluzia ca vom fi prieteni, de data asta nu mi-a mai fost frica.

n-as putea sa-ti spun de ce, fiindca, crede-ma, de fiecare data cand am ajuns la aceasta concluzie... de 4 ani incoace, am avut aceeasi senzatie, ca o spune ca sa scape mai repede de discutie. dar de data asta, el a fost cel care a inceput discutia. serios. si de data asta, cand a spus ca ar fi mai sanatos ptr amandoi sa ramanem... prieteni... de data asta chiar stiu la ce s-a referit.

si cu toate ca poate suna usor incredibil, nu ma deranjeaza. pentru ca stiu ce inseamna. si e de bine. e de mai bine decat daca ar fi zis orice altceva. adica, e fascinant de ce iti poti da seama atunci cand mai cresti. si e minunat, pe bune. adica, cand iti dai seama ca prietenia inseamna lucruri mult mai complicate decat o relatie, incepi sa te intrebi din care e mai usor sa iesi. gandeste-te asa:

daca esti intr-o relatie cu cel pe care-l iubesti, incepi la un moment dat sa vezi lucrurile care nu-ti plac ca pe niste pietre de moara pe care nu ai cum sa le elimini din cale. daca cel pe care-l iubesti e 'prietenul' tau, din acele pietre de moara faci nisip si te intinzi pe el, impreuna cu 'prietenul' tau, uitandu-va la stele, bucurandu-va ca ati avut din ce sa faceti nisip.
cand sunteti impreuna, nu poti sa te trezesti langa el aratand ca dracu, ptr ca e iubitul tau, si vrei sa arati cat mai bine langa el; cand te trezesti langa 'prietenul' tau, poti sa arati si nasol ca nu e panica, si poti sa ai si respiratia de dimineata, ca oricum o are si el.
cand sunteti impreuna, nu poti sa iesi cu ceilalti barbati din viata ta la bauta sau la mall, fara sa te gandesti ca ar trebui sa-l suni si pe iubitu'tau; cand e 'prietenul' tau, E unul din ceilalti barbati din viata ta.
cand sunteti impreuna, nu poti sa te gandesti ca pleci la munte un weekend sa-ti faci de cap p-acolo (betie, un flirt nevinovat acolo, turn the telephone on silent); cand e 'prietenul' tau, el e cel pe care-l iei cu tine la munte ca sa va faceti de cap.
daca sunteti impreuna, fireste ca e minunat cand mergeti la masa la parintii unuia dintre voi, fiindca va face sa va simtiti ca si cum ati apartine familiei respective; cand e 'prietenul' tau si vine la masa, chiar sunteti o familie, ptr ca nu e nevoie sa va prefaceti ca va amuza glumele parintilor, puteti sa va lingeti degetele dupa ce mancati, si sa va stropiti cu apa in timp ce spalati vasele, iar dup-aia sa mergeti in camera sa va uitati la desene animate.
daca sunteti impreuna, va plictisiti mai repede unul de celalalt si nu o puteti spune, incepeti sa va purtati urat unul cu celalalt (din cauza obisnuintei), incepe sa te deranjeze fiecare lucrusor pe care il face, nu mai primesti atentia cu care erai obisnuita la inceputul relatiei si singurele carora le poti spune sunt prietenele tale gagici, ca stii ca ele te asculta; daca e 'prietenul' tau, nu va plictisiti niciodata, degeaba incercati sa va purtati urat unul cu celalalt, ca oricum va puteti injura si treceti peste, daca nu mai primesti atentia cu care erai obisnuita la un moment dat, e de ajuns sa-i spui si se rezolva, daca te deranjeaza ceva la el, ignori ceva-ul si trece.
de sarbatori, daca sunteti impreuna, tre sa treceti si pe la ai tai si pe la ai lui, nu va puteti simti bine fiecare cu prietenii lui, tre' sa faceti frumos la rude, si va culcati nervosi ca a trebuit sa mancati peste tot si va e rau; daca e 'prietenul' tau, sta fiecare cu familia pana la un moment dat, va strangeti apoi cu gasca in oras, va mucificati si va doriti sa fi mancat mai mult ca sa nu va doara capul dimineata.
daca sunteti impreuna, atunci cand sarbatoriti 2 ani, va imbracati frumos, iesiti sa luati cina pe strase si va intoarceti apoi fiecare la casa lui, sau intr-o varianta mai nasoala (parerea mea personala), la casa comuna, adormiti cel mult imbratisati (asta in varianta cu casa comuna) gandindu-va "unde dracului s-au dus anii astia si ce am facut cu tineretea mea?"; daca e 'prietenul' tau, atunci cand ar trebui sa sarbatoriti 2 ani, cel mai probabil uitati data exacta, va aduceti la un moment dat aminte, iesiti in carciuma, va intalniti (sau nu) cu prietenii, nu dati de baut, dar va imbatati oricum, va intoarceti pe 7 carari acasa la unul dintre voi fiindca nu mai aveti bani de taxi sa va duceti fiecare la casa lui, si adormiti imbracati... eventual, va treziti la un moment dat, si mai eliberati din energia si tensiunea stransa in voi, si apoi va intoarceti unul cu spatele la celalalt, gandindu-va "cam cat de tare o sa ma doara capul de dimineata?!?", dar fericiti ca nu e nevoie sa va prefaceti ca va iubiti sincer, ptr ca stiti ca o faceti, si nu prea va plac cuvintele oricum.
daca e iubitul tau, nu poti sa ii spui frustrarile legate de prestatia lui sexuala, ca risti sa... nu se bucure prea tare plus ca ti-e cam tarsha, asa ca mai vorbesti cu gagicile sperand ca si lor li se intampla la fel; daca e 'prietenul' tau, oricum o sa fie bine in pat, fiindca va cunoasteti si nu aveti frustrari unul fata de celalalt, daca totusi nu e bine, ii zici a doua zi si... ori te pocneste ('prieteneste'), ori o ia ca atare, tocmai ptr ca nu-i creezi frustrari stupide, (doar esti DOAR 'prietena' lui), plus ca sexul e mult mai minunat cand nu sunteti implicati intr-o relatie.
cand sunteti impreuna, uitati amandoi sa spuneti "te iubesc", "mi-e dor de tine", "iti multumesc ca existi in viata mea", ptr ca sunteti prea preocupati de munca, bani (sau lipsa lor), de alte lucruri pe care trebuie sa le rezolvati; cand e 'prietenul' tau, la fiecare 2-3 zile va spuneti lucrurile de mai sus si unele si mai frumoase, la modul sincer si onest, fiindca cu toate preocuparile de zi cu zi, niciodata nu iti uiti prietenii... sau 'prietenii'.
cand sunteti impreuna, vi se pare ciudat sa nu aveti si bucatica voastra separata de viata comuna, secreta, cu parolele si codurile pe care sa nu le stie nimeni; cand e 'prietenul' tau, tocmai despre bucatelele alea de viata vorbiti, si nu vi se pare ciudat ca unul dintre voi sa aibe PIN-ul ca numarul de telefon al celuilalt, ba chiar e usor normal ptr voi, din moment ce ganditi la fel si sunteti in acelasi film.

Bai, all in all, don't get me wrong, as fi absolut in al noualea cer (paote chiar un pic mai sus, daca ma gandesc cat de tare imi doresc asta) daca ar fi iubitul meu, dar prefer sa iau partea plina a paharului si sa vad ca sunt o gramada de lucruri minunate si in varianta 'prietenie'.

a se observa ghilimelele continue de la cuvantul 'prieten', fiindca sunt puse acolo ptr a sublinia ceva. si anume, ca nu ma refer la minunatii, absolut indragitii mei prieteni, pe care-i iubesc mult de tot si fara de care nu as fi fost, nu sunt si nici nu as fi vreodata ok, dar cu care n-am ajuns si nici nu voi ajunge vreodata la acest fel de 'prietenie', ci la un anume nou, or should i say, reinnoit, 'prieten', pe care-l iubesc si mai mult, cu toate ca are impresia ca il mint, si fara de care nu as fi ajuns niciodata atat de... inteleapta.

I love you, guys, but I love him more! si stiu ca nu e panica, ca si voi ma iubiti pe mine! ;)

zbor

V-ati uitat vreodata noaptea din avion, atunci cand se indeparteaza de pamant, si lasa orasul sub el...ati vazut cat de frumos se vede?

cum arata oraselul ca si cum tu devii brusc Gulliver si jos acolo iti lasi piticii... cum orasele sunt retele de drumuri care se unesc in anumite puncte care formeaza mici nucleie absolut fascinante.. cum e fantastic sa vezi un stadion de la mii si mii de km inaltime... cum tu esti acolo sus, calatorind, si jos se petrec toate celelalte lucruri din lumea asta... e absolut miraculos. sa iti imaginezi tot ce se intampla jos, in orasele peste care treci.

o multitudine de strazi uriase care par niste fasii luminoase, care par ca se 'pupa' in anumite punctulete dand nastere la alte fashiute luminoase care duc spre alte milioane de locuri... cum treci peste o tara si ajungi peste alta in decurs de cateva zeci de minute... cum poti sa spui ca esti la acelasi nivel cu pasarelele pe care le vezi miscandu-si frenetic aripioarele pe deasupra norilor. si, apropos de pasarele... cum sa nu vrei sa te misti cat mai repede atunci cand stii ca viata ti se poate termina la urmatoarea bataie din aripi, daca nu esti atent... cum sa nu vrei sa iubesti cat poti de repede si de mult in conditiile astea... cum sa ai impresia ca nu ai timp, sau ca ai prea multe pe cap, sau ca esti nu-stiu-cum, in conditiile in care se poate sa nu mai apuci sa cunosti si pe 'altcineva' acolo sus, unde zbori... fara limite de viteza, fara sa te intrebi daca penajul iti arata intr-un fel sau altul, daca anturajul jumatatii tale te va accepta sau nu asa cum esti, fara sa-ti pui problema ca ti-e frica sa recunosti ca ea/el e jumatatea ta... cat de frumos trebuie sa fie sa zbori... daca cu avionul e asa de tare... imagineaza-ti cat de frumos tre sa fie 'for real'.

on the other hand, e fascinant sa-ti imaginezi tot ce se intampla in casele oamenilor aflati la atata distanta de tine. adica, eu imi imaginez si acasa ce fac oamenii la ale caror ferestre vad lumina aprinsa. dar cu atat mai mult acum, cand vad ATATEA lumini aprinse peste tot, jos.

adica... sunt oameni care se plimba pe strada, tinandu-se de mana; sunt oameni care stau in pat si asculta muzica; sunt oameni care fac jogging cu ipod-ul in buzunar si castile-n urechi; sunt oameni care au iesit cu cateii la plimbare in jurul blocului; sunt oameni care se aranjeaza si se pregatesc sa iasa in oras; sunt oameni care sunt in masina, la un stop, observand un om frumos care trece prin fata lor si uitand ptr cateva minute de facturile care ii asteapta acasa; sunt oameni care sunt inca la munca, fie foarte prinsi in ceea ce fac, fie gata sa plece acasa, fie gasindu-si tot felul de lucruri de facut, ca sa mai dea nas in nas cu persoana pe care au pus ochii; sunt oameni care sunt pe un stadion cu prietenii, simtindu-se bine; sunt oameni care isi revin dupa weekend; sunt oameni care stau in studioul de inregistrari, simtindu-se inspirati de cele intamplate de curand si compunand o piesa noua; sunt oameni care tocmai au iesit la restaurant si se gandesc la ce-ar vrea sa manance; sunt oameni care citesc o carte revelatoare si care simt ca 'de maine' li se va schimba viata, (u never know, that might actually happen); de asemenea, sunt oameni care chiar acum fac cunostinta cu cineva care le va schimba cursul vietii, si pe moment nu isi dau seama cat de importanta va deveni persoana din fata lor ptr ei; sunt oameni care se indragostesc; sunt oameni care isi spun ptr prima data 'te iubesc'; sunt oameni care isi spun ptr ultima data 'te iubesc'; sunt oameni care iau decizia ca de acum incolo vor fi prieteni (ptr a 15a oara iau ei decizia asta); sunt oameni care plang; sunt oameni care rad; sunt oameni care spera; sunt oameni care se joaca; sunt oameni care isi iau copiii de la scoala; sunt oameni care se doresc si nu se sfiesc sa si-o arate; sunt oameni care simt, sunt oameni. cu totii sunt oameni. dar unii refuza sa zboare, si asta-i cel mai dureros.

eu una... zbor. si nu mi-e frica. fiindca intotdeauna imi gasesc locul de aterizare. locul care ma aduce cu picioarele pe pamant. chiar daca nu stiu EXACT unde e... stiu ca e acolo. si nu mi-e teama sa merg incet, rabdator... pana acolo. fiindca stiu sa simt. mult mai bine decat orice altceva.

asa c-o sa fie bine. in momentul in care il gasesc. locul.


Ora 7.00 PM - ora Romaniei - 19.11.07 - zbor Munchen->Torino.

hardcore friendship

inainte sa incep acest post, trebuie sa mentionez ca nu am reusit sa sarbatorim 9 1/2 saptamani inainte sa ne vedem, caci ne-am intalnit dupa DOAR 8. si a fost... intr-un mareeee fel!!!! just read below.

e frumos sa o arzi hardcore every once in a while... especially dak o faci cu cineva absolut special... ce poti sa-ti doresti mai mult de-atat... ma rog, in afara de a fi cu persoana aia ptr mai mult timp...

dar revenind la hardcore... cel mai minunat e atunci cand nu te astepti ca cineva sa fie hardcore...si te uimeste atunci cand te astepti mai putin... fireste... ne eschivam de la a spune lucrurilor importante pe nume, ca de'... e mult mai simplu... si de la o varsta-ncolo nu e combinatie sa recunoastem lucruri asa de frumoase... asta e ptr copii... noi suntem fiinte mult prea preocupate de grijile de zi cu zi, de alte nebunii (care, dupa parerea mea nu conteaza nici cat negru sub unghie comparativ cu sentimentele minunate pe care le traim destul de rar), ca sa mai stam sa ne uitam pe tavan si sa vorbim vrute si nevrute... in conditiile in care nu ne-am mai vazut de un secol si kiar avem o gramada de lucruri de spus... si nici unul dintre noi nu a comunicat prea mult cu altii pe temele pe care incercam sa le dezbatem acum.

si dupa ce o arzi hardcore e momentul sa revii cu picioarele pe pamant si sa te retragi inapoi in cochilie, ca cine stie ce mai iese daca nu te ascunzi la timp. s-ar putea chiar sa-ti placa. si nu vrem asta, ca ne-am obisnuit cu raul, si e mai greu sa treci la ceva ce ar putea fi de 5678563 ori mai bun... dup-aia cum mai reactionezi... tu, ala rau si puternic pe care nu-l atinge nimic, si face totul singur, si nu are nevoie de nimeni...

dar eu tot nu pot sa cred anumite afirmatii... care nu au un back-up real... sunt spuse de frica, din comoditate, de..geaba... sunt spuse lucruri care nu au nici makr o frantura de adevar fiindca ne e frica sa ne bagam in combinatii din care ar putea iesi chiar frumos... de ce? sincer... incep sa inteleg de ce... nici unul dintre noi nu e tocmai normal la cap, therefore, de ce ar fi "lucrul" dintre noi normal... nu stiu daca am sti cum sa ne purtam daca am recunoaste amandoi ca ar fi mai bine sa fim impreuna... nu cred ca ne-am descurca prea bine... ne-am obisnuit amandoi singuri... si nu avem nevoie de un om care sa SPUNA ca e acolo... avem nevoie de persoana care E acolo, si despre care STIM ca e acolo FARA cuvinte... fara complicatii (complicatii doar din pctu nostru de vedere, ca oamenii normali asa procedeaza), fara intrebari stupide de genu "ce facem azi, impreuna? la cat ne vedem?", si d-astea... nu.

ptr noi e mult mai frumos si mai minunat sa nu avem idee cand ne vom vedea, ce ne vom spune (ptr ca asta variaza in functie de perioada de timp in care nu ne-am vazut), fara sa stim daca o sa plecam acasa impreuna, sau daca ne certam pana la sfarsitul serii. si il iubesc de innebunesc. si pot sa fiu prietena cu el. din singurul motiv ca stiu ca e ok sa exist in viata lui. asa cum o fac. el stiind ca sunt, eu stiind ca el stie, fara sa mi se dea vreun fel de feedback... pur si simplu, stiu. si asta nu mai are puterea sa nege. ca e si el om, vorba aia. anormal, asa ca mine...dar tot om e. si poate daca se duce unde mi-a zis ca urmeaza sa se duca, lucrurile o sa fie si mai bune. poate dup-aia o sa-si dea seama singur (sau ajutat) ca e f ok sa accepte prezenta mea in mai multe "sertarase" din viata lui.

si iti jur ca nu se numeste idealism ce tot aberez eu aici... ci pur si simplu simtire. care, credeti-ma, in aceasta situatie (care e si cea mai deep de pana acum) nu ma inseala. sunt lucruri pe care putem sa le negam pana in panzele albe, la fel cum sunt lucruri pe care stim ca nu avem sa le punem la indoiala... indiferent de ce am zice cu voce tare... stim cu totii cand se intampla ceva in noi si ne da un pic sistemul peste cap... chiar daca nu e la modul "mintile mi-au fost sucite"... ci doar..." e bine ca e aici si ca stiu ca e aici, no matter what"...

trust me on this one... daca exista ceva sau cineva care te face sa te simti altfel decat orice sau oricine altceva... there's something there... and it either becomes an addiction (si aici ma refer in mare parte la ceva nu cineva, dar intra si un pic de cineva in categorie), either things roll slowly and nicely towards a great place. where everything becomes clear and beautiful. so don't give up. indiferent de consecinte.

eu una prefer sa regret ce am facut decat ce nu am facut. iar in acest caz... chit ca vor fi comuni sau nu, nepotii mei o sa stie ca a existat un om care mi-a schimbat TOTAL perspectivele... in ceea ce priveste sentimentele pozitive de tot felul. am si exemplul negativ, fireste, ca altfel nu as avea cum sa-l dau pe cel pozitiv. care el, exemplul asta pozitiv de care vorbim aici, Mr. Che Guevara himself, are niste spiridusi multi mici si rai pe creier care trebuie dresati. cu timpul. ca e timp. intotdeauna e timp. si pana se obisnuiesc (din nou) ei cu mine, prieteni sa fie. noi doi, that is. noi sa fie prieteni. ca se poate si asa. de-acolo mai vedem noi. dar prietenia e intotdeauna un inceput minunat ptr orice altceva ce ar putea sa plece de acolo. si prieteni suntem, asta stim cu totii. toti cei care cred ca se poate si mai mult. dar degeaba credem noi, daca tocmai el are dubii. dar lasa ca ne facem noi partidul celor care cred... si ii aratam noi lui. va zic io. se poate. dar cu timpul.

pana atunci... prietenia e... bratara de aur... sau nu, aia era munca... ma rog, e si prietenia asta ceva... in care credem mult mai usor decat in alte alea, mai complexe... bine, nu stiu daca si-a pus problema ca e si un pic mai greu sa iesi din prietenia asta decat e din alte alea. dar asta e problema lui, nu a mea, eu pot sa fiu orice. si prietena, si surioara, si cum vrea el sa-i spuna. tot aici sunt. la fel. si cu toate incapacitatile si momentele lui, de mine nu scapa. nu inca. nu e momentul. sunt aici pana... atunci.

all in all, viva la friendship! (for now)

got me thinkin'

you know... when u have that feelin' that everything is goin' to be alright... but u cannot put your finger on exactly the thing that makes you feel like that... isn't that freakin' frustrating... i feel terrible since this morning... when i woke up at 3 AM, and i keep havin a very strange feelin that when we're finally going to meet after... 9 (and 1/2) weeks... everything is goin to be settled without very much talking... 'cause we don't need it... do u think we can pretend we never met? or do you think we will have to pretend even that we didn't see each other for all this time...i am sure we don't have to. because we have a f*ckin strange connection. connection that we can't comment upon. and we don't have to.

i know it doesn't make absolutely no sense what i have written, but i just had to let it go. the fact that i don't have anybody to talk to (while at work) frustrates me... and that's why i began writing a blog... so i can say whatever crosses my mind (especially about him)... with the hope that he never reaches this page.