Thursday, November 22, 2007

zbor



V-ati uitat vreodata noaptea din avion, atunci cand se indeparteaza de pamant, si lasa orasul sub el...ati vazut cat de frumos se vede?

cum arata oraselul ca si cum tu devii brusc Gulliver si jos acolo iti lasi piticii... cum orasele sunt retele de drumuri care se unesc in anumite puncte care formeaza mici nucleie absolut fascinante.. cum e fantastic sa vezi un stadion de la mii si mii de km inaltime... cum tu esti acolo sus, calatorind, si jos se petrec toate celelalte lucruri din lumea asta... e absolut miraculos. sa iti imaginezi tot ce se intampla jos, in orasele peste care treci.

o multitudine de strazi uriase care par niste fasii luminoase, care par ca se 'pupa' in anumite punctulete dand nastere la alte fashiute luminoase care duc spre alte milioane de locuri... cum treci peste o tara si ajungi peste alta in decurs de cateva zeci de minute... cum poti sa spui ca esti la acelasi nivel cu pasarelele pe care le vezi miscandu-si frenetic aripioarele pe deasupra norilor. si, apropos de pasarele... cum sa nu vrei sa te misti cat mai repede atunci cand stii ca viata ti se poate termina la urmatoarea bataie din aripi, daca nu esti atent... cum sa nu vrei sa iubesti cat poti de repede si de mult in conditiile astea... cum sa ai impresia ca nu ai timp, sau ca ai prea multe pe cap, sau ca esti nu-stiu-cum, in conditiile in care se poate sa nu mai apuci sa cunosti si pe 'altcineva' acolo sus, unde zbori... fara limite de viteza, fara sa te intrebi daca penajul iti arata intr-un fel sau altul, daca anturajul jumatatii tale te va accepta sau nu asa cum esti, fara sa-ti pui problema ca ti-e frica sa recunosti ca ea/el e jumatatea ta... cat de frumos trebuie sa fie sa zbori... daca cu avionul e asa de tare... imagineaza-ti cat de frumos tre sa fie 'for real'.

on the other hand, e fascinant sa-ti imaginezi tot ce se intampla in casele oamenilor aflati la atata distanta de tine. adica, eu imi imaginez si acasa ce fac oamenii la ale caror ferestre vad lumina aprinsa. dar cu atat mai mult acum, cand vad ATATEA lumini aprinse peste tot, jos.

adica... sunt oameni care se plimba pe strada, tinandu-se de mana; sunt oameni care stau in pat si asculta muzica; sunt oameni care fac jogging cu ipod-ul in buzunar si castile-n urechi; sunt oameni care au iesit cu cateii la plimbare in jurul blocului; sunt oameni care se aranjeaza si se pregatesc sa iasa in oras; sunt oameni care sunt in masina, la un stop, observand un om frumos care trece prin fata lor si uitand ptr cateva minute de facturile care ii asteapta acasa; sunt oameni care sunt inca la munca, fie foarte prinsi in ceea ce fac, fie gata sa plece acasa, fie gasindu-si tot felul de lucruri de facut, ca sa mai dea nas in nas cu persoana pe care au pus ochii; sunt oameni care sunt pe un stadion cu prietenii, simtindu-se bine; sunt oameni care isi revin dupa weekend; sunt oameni care stau in studioul de inregistrari, simtindu-se inspirati de cele intamplate de curand si compunand o piesa noua; sunt oameni care tocmai au iesit la restaurant si se gandesc la ce-ar vrea sa manance; sunt oameni care citesc o carte revelatoare si care simt ca 'de maine' li se va schimba viata, (u never know, that might actually happen); de asemenea, sunt oameni care chiar acum fac cunostinta cu cineva care le va schimba cursul vietii, si pe moment nu isi dau seama cat de importanta va deveni persoana din fata lor ptr ei; sunt oameni care se indragostesc; sunt oameni care isi spun ptr prima data 'te iubesc'; sunt oameni care isi spun ptr ultima data 'te iubesc'; sunt oameni care iau decizia ca de acum incolo vor fi prieteni (ptr a 15a oara iau ei decizia asta); sunt oameni care plang; sunt oameni care rad; sunt oameni care spera; sunt oameni care se joaca; sunt oameni care isi iau copiii de la scoala; sunt oameni care se doresc si nu se sfiesc sa si-o arate; sunt oameni care simt, sunt oameni. cu totii sunt oameni. dar unii refuza sa zboare, si asta-i cel mai dureros.

eu una... zbor. si nu mi-e frica. fiindca intotdeauna imi gasesc locul de aterizare. locul care ma aduce cu picioarele pe pamant. chiar daca nu stiu EXACT unde e... stiu ca e acolo. si nu mi-e teama sa merg incet, rabdator... pana acolo. fiindca stiu sa simt. mult mai bine decat orice altceva.

asa c-o sa fie bine. in momentul in care il gasesc. locul.


Ora 7.00 PM - ora Romaniei - 19.11.07 - zbor Munchen->Torino.

No comments: