friends will be friends. no matter what.

i am. ce scrie mai sus. chiar am avut si-un tricou asa. :D dar nu tre' sa ma crezi pe mine. ii poti intreba pe prietenii mei. ei stiu mai bine ca oricine asta. si totusi, sunt langa mine.
nu am multi prieteni. de fapt, sunt in proces de a ramane cu si mai putini. e momentul sa fie cernuti. majoritatea s-au cernut in timp, prin actiunile lor, dar unii dintre ei nu stiu ca sunt pe punctul de a fi cernuti si acum. (cred ca imi place cuvantul 'cernut' de il repet atat de des. :D)
avem 24 de ani. e de-abia inceputul curcubeului asta dubios numit viata. dar cred cu toata fiinta mea, ca daca ai langa tine oamenii potriviti, oricat de putini ar fi, lucrurile nu pot fi decat minunate. fapt pt care tre' sa ramai DOAR cu oamenii potriviti ca prieteni. si e al naibii de greu sa-ti dai seama din prima ce si cum se face lucrul asta. si crede-ma, sunt departe de a fi naiva.
sunt o persoana dificila. cateodata, foarte dificila. sunt foarte multe lucruri importante pt mine ca sa pot accepta un om in viata mea. nu accept prostia. nu accept sa vorbeasca agramat. nu accept sa nu aiba umor. imi plac viciile. imi plac oamenii cu incredere in ei, chiar daca asta ii face aroganti. imi plac oamenii care nu se plang. (si, in ultimul timp, asta e motivul principal pt care dispar oameni din viata mea). nu-mi plac oamenii pe care ii intereseaza prea mult vietile altor oameni. imi plac oamenii calmi (ajuta cu stilul oarecum exploziv al meu). daca stau sa ma gandesc, incepe sa-mi displaca naivitatea. nu mai avem 15 ani, cand e ok sa fi naiv. imi plac sarcasmul si ironia.
prietenii mei au toate lucrurile care-mi plac si niciunul din cele care nu-mi plac. si, mai mult decat lucrurile astea, ma suporta pe mine. ceea ce e cel mai dificil. prietenii mei sunt oameni puternici, frumosi, destepti, intregi. desigur, fiecare dintre noi avem pitici pe creier. dar daca ii poti gasi pe cei care au pitici asemanatori, puteti face o Alba-ca-Zapada tare fericita.
e foarte usor sa judeci ce face altcineva. si crede-ma, e usor sa ma judeci pe mine. sunt orice, numai un comportament 'morally and socially accepted' nu am. iar ei, prietenii mei, nu ma judeca. adica, daca au o parere despre ceva ce se intampla in viata mea, mi-o spun. chiar daca ma poate deranja. daca parerea mea e diferita, nu e nicio problema, putem avea o discutie pe aceasta tema si putem ajunge la un consens. sau putem ramane fiecare cu parerea lui. asta nu distruge nimic in prietenia noastra. imi plac oamenii care spun cand nu sunt de acord cu ceva din ce spun eu. nu ma intelege gresit, nu-mi plac conflictele si nu suport tensiunile, dar imi plac discutiile in contradictoriu. nu sunt 2 oameni la fel pe lume. de-aia avem creiere. ca sa putem sa trecem informatiile prin filtrul nostru. daca apare un subiect pe tema caruia putem avea o discutie in contradictoriu, s-o facem. nu va disparea de la sine. fighting may be refreshing. :)

de 10 ani am o relatie de prietenie cu cea mai minunata femeie din lume. barbatul meu ideal e ca ea. poate un pic mai inalt, totusi. :D si, aceasta prietenie e tare frumoasa. am avut momente in care ne-am certat, nu ne-am vorbit, dar nu au durat niciodata prea mult. suntem diferite. si totusi, suntem la fel. si putem sa avem si discutii in contradictoriu, si nu va insemna nimic peste 10 minute. si pot sa ii dau mesaj la 3 dimineata, cu reflectiile mele bete, si imi va raspunde ca si cum as fi coerenta. si pot sa ma incurc cu cei mai dubiosi barbati, nu imi va face niciodata morala, doar ma va pune sa ma gandesc mai bine. (iar in legatura cu barbatii, a avut dreptate, in maj cazurilor, dar stie mai bine decat sa se puna cu nebuna). si nu petrecem fiecare zi impreuna sau mai stiu eu ce alte d-astea girly. si totusi, ne distram minunat de fiecare data cand ne petrecem timpul impreuna. as face orice pt fata asta, fara sa ma gandesc de doua ori. o iubesc tare mult. si, o sa plece din tara. si, crede-ma, e un gand care ma inspaimanta mai mult decat alte ganduri. dar stiu ca, chiar si asa, nu se va schimba mare lucru. dar tot e nasol. nu ma intelege gresit, vreau sa plece ca e mai bine pt ea, dar nu-mi convine ca raman fara ea.
gata, ca am dat-o in melancolii.
deci, prietenii mei sunt cei mai importanti pt mine, dupa parintii mei absolut fabulosi. si, chiar daca raman cu 2-3, stiu ca ei sunt cu adevarat extraordinari. :)

no regrets

a inceput 2010 de 3 luni juma. as putea sa zic ca am avut lucruri de facut de nu am mai scris, insa nu-i asa. pur si simplu am trecut printr-o perioada in care prefer sa nu mai simt nimic. lucru care nu ma mai face sa scriu ceva. but now i'm good.
i have reached stage 5 in the grief process. and that's absolutely wonderful. cred ca si din cauza asta nu am mai scris. in celelalte momente din proces e mai dificil. dar acum, having reached stage 5, totul e in regula.
nu mai am firma, am renuntat la idee. de fapt, incepand de maine, pana duminica, ma duc sa lucrez la targul de turism. poate apare acolo vreo oportunitate. who knows?

in alta ordine de idei, stiu ca ziceam ca e cel mai bine pt mine sa nu-l mai vad. dar l-am vazut. si, cu toate ca nu a fost in regula momentul, ulterior mi-am dat seama ca e ok. adica, am fost intr-un cerc vicios. de fapt, inca mai sunt, dar sunt in proces de a-l inchide. sa-ti explic. mi-am inceput viata de tanara rebela in Expirat, in 2004. dupa multe aventuri, cu prea multi oameni dubiosi, dupa o cearta prea urata, dupa prea multa intensitate, am luat o pauza (fortata) de acel loc. o pauza de 2 ani jumate. in care am trecut la alt grup de oameni dubiosi, dar mai pe placul meu, a aparut si el, am facut greseli mari, am mai crescut, am plecat din tara, m-am intors, prietenii in continuare cernindu-se, m-am angajat. teoretic, am devenit mai responsabila, matura, lucruri d-astea care rimeaza cu angajat. practic, nu se schimbase nimic.
asa ca am mai plecat o data. din tara. cred ca s-a intamplat asa si pt ca la un mom dat trebuia sa incep sa ma maturizez. asa ca experienta de anul trecut, din State, a fost cea mai 'revelatoare'. m-am intors mai bine. si de-atunci am inceput sa ma gandesc serios la lucruri. nu la casatorie sau mai stiu eu ce alte cacaturi d-astea 'socially and morally accepted and praised by society'. nu, nu, la mine si ce tre sa fac ca sa-mi fie bine.
si a venit decembrie '09, am luat o decizie importanta pt sufletul meu, si a inceput procesul de durere. pe de alta parte, m-am mutat singura, lucru care ma face sa cresc. honestly. acasa am fost deosebit de rasfatata. lucru care nu m-a deranjat niciodata. fapt pt care n-am facut niciodata mare lucru in casa. acum, insa, nu se mai poate asa. caci aici, locuind singura, nu ma mai rasfata nimeni. dar, oricat de deranjant e ca nu mai e mami langa mine sa faca lucruri pt mine, pe atat de bine e sa nu ma mai intrebe nimeni ce am facut azi/ unde ies/ de ce e tigaia aia acolo. plus ca, tot stand singura, am invatat si mai mult cat de important e sa te accepti. cu toate. important, dar greu al naibii. adica, sunt maxim de dificila. fapt pt care le multumesc din nou prietenilor mei absolut minunati.
dar am divagat (ca de obicei). back to the vicious circle. ca sa ies din el, tre' sa inchei (sau sa continui, inca aflu) relatiile cu oamenii dubiosi din viata mea. si prin oameni dubiosi nu ma refer doar la alcoolicii bine cunoscuti, ci si la oameni care imi consuma energia aiurea. asa ca m-am intors in expirat. unde mai sunt lucruri de incheiat. avem 3 indivizi din tineretea mea cu care a trebuit sa aflu in ce stadiu sunt. si, cel putin cu unul dintre ei pot sa spun ca nu mai am nimic de impartit, ci doar ca imi este teribil de drag. i-wanna-hug-him-kind-of-teddy-bear-drag. cu unul sigur mai sunt tensiuni si inca nu s-a terminat, iar cu al treilea cred ca voi afla in curand.
intrucat voi mai scrie un post, e momentul sa inchei, spunandu-ti ca, pe cat de nasoale sunt, stage 1 - denial, cu stage 2 - rage, cu stage 3 - bargaining, cu stage 4 - depression, nu fac la un loc cat face stage 5 - acceptance. e ciudat sa nu mai simt nimic. parca imi doresc (intr-un mod masochist, desigur) sa ma doara, decat sa nu simt nimic. dar, niciun regret. toate planetele se vor alinia cum trebuie si lucrurile se vor linisti si eu voi fi in continuare aici. zambind. :)