hmmm....de ce?!?

pe langa faptul ca ne-am calificat la Euro 2008, lucru care ma bucura sincer, chiar dak sunt fata si mainly ai putea crede ca nu inteleg nimic dintr-un meci de fotbal (nu c-as intelege prea multe dar imi place sa ma uit ptr ca iubesc comentariile absolut hilare si spiritu de pe stadion care pare ca ne uneste ptr cele 90 de min mai mult dekt o face orice ONG, proiect profitless sau catastrofa naturala din tara asta), drept ptr care ma simt un pic mai content dekt acum 3 ore, mai am si o stare absolut cretina din care nu inteleg nimiiiic. (pe bune, chiar mai putine dekt inteleg dintr-un meci.)

nu inteleg de ce se schimba oamenii cu o rapiditate absolut fascinanta... nu ca nu mi-ar placea uneori sa vad ca se poate, dar cateodata ma ia prin surprindere. pana de curand, eram de parere ca nimeni nu se schimba, ci, in cel mai bun caz, evolueaza. dar nu! acum sunt ferm convinsa ca se schimba. nu stiu dak toata lumea... desi e posibil, dar marea majoritate dintre noi... cu siguranta.

asa... dar nu despre asta e vba. stiu exact cauza starii mele tampite, din pacate, nu o pot elimina (cauza) ptr ca e aceeasi cu cea care imi creeaza o stare fix opusa celei pe care o am in mom de fatza; stiu efectele ei... si anume starile respective, dar ce ma enerveaza CEL MAI TARE e faptul ca nu am ce face in aceasta privinta. efectiv, nu am. adica, dak as putea sa dau de cauza (o sa-l numim Che Guevara, ptr ca fireste ca este un mascul), m-as simti un picutz mai implinita fiindca
as stii ca e acolo si as sta de vb cu el. dar nu stiu de unde sa-l iau.

e f ciudat... ptr ca pana acum eram convinsa ca suntem ok. but apparently... we don't even know each other anymore... let alone the ok'ness between us. si problema mea este ca nu inteleg ce mama naibii am facut eu de se intampla asta. nu inteleg de ce nu mai vbim, nu inteleg de ce nu ne mai vedem (nu ca pana acum ne-am fi vazut voit... dar oricum mult mai des dekt o facem acum), nu inteleg de ce atunci cand ne vdm ne prefacem ca suntem... as zice cunoscuti... dar pana si cu cunoscutii sta mai mult de vb dekt cu mine... si ce e nasol e ca ma cam doare. si ma doare cam tare... si nu stiu cam cat o sa mai pot.

si da, toaaaata lumea are pareri, sfaturi si indicatii despre ce se intampla... dar, sincer, I DON'T PARTICULARY CARE! (si acum parca ii si vad pe cei care dau sfaturile respective, zicand: 'da,asa ai zis si data trecuta, si ai vazut ca noi am avut dreptate si tu nu') dar pe cuvant ca e altceva. in primul rand e alta persoana. lucru care e de ajuns ptr mine. dar nu si ptr altii, apparently. e ALTcineva. e ALTfel. e Che Guevara. si nu prea iau eu in considerare in general sfaturile si parerile altora, dar de data asta... cu atat mai putin. ptr ca il cunosc. (stiu, si p-alalalt il cunosteam, si totusi nu a fost de ajuns.) si ptr ca stiu ca asa cum eu il cunosc pe el, si el ma cunoaste pe mine, si ii e ok cu mine. i-a fost de la inceput. (sau ma rog, la vreo luna, 2 dupa ce s-a obisnuit cu mine :D) doar ca are niste pitici pe creieras care 'jump around' p-acolo si nu-l lasa sa se calmeze. si ma enerveaza. eu stiu cum sa discut cu piticii aia rai, dar nu mi-e de-ajuns dak o fac o data la 6 luni. dak sunt constanta am observat ca am mari sanse de succes cu ei. dar, de, dak am fost plecata 10 sapt, aia mici au luat-o razna, si au bagat omul inapoi in carapacea lui cea de toate zilele. si acum, pana il scot din nou la soare... habar n-am cat imi va lua. dar nici asta nu e important, ptr ca... pe cat de incapatanat e Dl Che, pe atat de rabdatoare sunt eu. cel putin in acest context. ca in rest, nu ma pot lauda cu rabdarea mea. dar, atunci cand e inimioara mea implicata... don't even ask. pot sa astept, pot sa ma bat cu morile de vant, pot sa iau fiecare piticel si sa ii explic... no problemo!

deci cea mai mare problema este ca... NU INTELEG DE CEEEE!!!!! atat vreau si eu sa stiu... de ce naibii se intampla chestia asta... si cand s-a produs ruptura... ptr ca eram PREA OK inainte sa plec ca acum lucrurile sa se intoarca la 180* ... ma rooooog!!!!!!

gata! dupa ce m-am imbracat, schimbat in pijama, schimbat din nou.... si acum, IAR! (nu ptr ca nu mi-ar fi placut cum sunt imbracata, ci ptr ca trebuia sa ies, dupa care am decis ca m-am suparat pe prietenii mei si nu mai ies, dupa care m-am decis sa ies cu masina ca sa nu mai cheltuiesc bani pe taxi, dupa care m-am decis ca iar nu mai ies ca n-a vrut mama sa-mi dea masina ei, dupa care m-a sunat alt prieten si am decis ca tre sa ies!-- ce sa-i faci, sunt femeie! complex! :) )

asa ca ies acum!  :)