as fi scris aseara, dupa discutia minunata cu Kreti, dar am picat ca lemnu si am adormit mult prea repede. nu garantez ca am aceeasi inspiratie la momentul actual, dar... sa speram ca iese.
din nou iti spun... it's all about the little things... they make our life worth living. si depinde cat de dispusi suntem noi sa vedem the little things din jurul nostru. ii spuneam aseara lui Kreti ca daca as fi soarele, nici n-as mai iesi, la cata rautate e in lumea asta. si va spun... abia atunci s-ar trezi unii oameni si si-ar da seama cat de important este faptul ca rasare soarele in fiecare zi. da, asa ne-am obisnuit, e normal, face parte din 'sistem'... dar gandeste-te cum ar fi sa ne trezim o saptamana pe intuneric... eu una nu simt nevoia sa experimentez asa ceva. asa ca bucurati-va, nene, ca aveti soarele care ne lumineaza toata ziua.(bine depinde daca e ceata sau nu, dar oricum).
un alt lucru care ma macina e faptul ca toata lumea se inchide in sine, nelasand pe nimeni sa intre in 'cetate' fara lupte aprige cu toti piticii din turnuri. si, scuza-ma, e 'normal', cand ti-o iei peste ochi fara sa apuci sa clipesti, dar, on the other hand... daca nu ne mai deschidem si noi unii fata de altii, o sa ajungem ca in filmul Crash in care replica de inceput m-a lasat vorbless. (nu iti zic replica, uite-te la film, e mai inteligent asa). adica, ptr numele lui Dumnezeu, inteleg ca exista oameni rai, care nu tin la sentimentele tale, si poti sa ti-o iei de nu stii ce te-a lovit. dar scuza-ma, daca te inchizi la tine in 'cetate' si nu mai lasi PE NIMENI sa intre fara un interogatoriu de rigoare inainte... nu e combinatie. tu pierzi. daca tot ti-ai luat-o, n-ai invatat nimic din asta? tocmai ptr ca ti-ai luat-o ar trebui sa stii si sa pui raul inainte, si sa faci astfel incat sa nu ti-o mai iei. eu una, incerc sa invat cate ceva de la fiecare persoana care intra in viata mea, astfel incat sa cunosc cat mai multe tipologii, astfel incat sa nu fie nevoie sa stau sa ma gandesc prea mult cand e vorba sa interactionez cu cineva nou. nu stiu cat de mult sens are ptr tine ce zic eu, dar crede-ma, ca e ok. :)
un alt lucru care ma deranjeaza groaznic e complezenta si face din om ea. exemplu: 2 colegi de generala se intalnesc intr-o zi pe strada. "vai, ce mai faci, ce-ai mai facut, cum esti?"... "bine"... "hai sa facem schimb de nr de tel, sa iesim intr-o zi la cafea"..."ok"... "hai pa"... pe de o parte e minunat sa te intalnesti cu cineva cu care nu te-ai mai vazut de mult, si poate chiar o sa va sunati sa iesiti la cafea si va dati seama ca prietenia inca exista acolo, si ca e un lucru minunat ca v-ati intalnit. pe de alta parte, e o discutie de complezenta, amandoi stiti ca nu va veti suna, cu atat mai putin sa va vedeti, dar de'... asa e frumos. pai, mai nene, daca stiti amandoi (si asta o stiti din secunda in care va vedeti, ca e sau nu loc sa vorbiti) ca e inutil sa va ocupati memoria telefonului cu (inca) un numar pe care nu-l veti utiliza niciodata, de ce naibaaaa sa va mai chinuiti sa va prefaceti. serios. nu e cazul. pana la varsta asta, aveti amandoi destui prieteni, nu mai aveti nevoie de altii, (sau ma rog, eu una nu mai am), asa ca de ce sa va mintiti ca o sa va sunati, vedeti si alte alea. da-o dracu de treaba. daca era sa ramaneti prieteni, ramaneati din generala, nu asteptati 8-10 ani ca sa va regasiti. so... let us stop the bullshit!
mai am o chestie care ma enerveaza maxim lately. si anume ca nimeni din jur nu zambeste fara motiv. pai nu e pacat, mai oameni buni? daca ati uitat sa zambiti... doar ptr ca va treziti dimineata... imi pare rau ptr voi. nici nu stiti ce pierdeti. suntem asa de frumosi cand zambim. trust me, chit ca aveti 379 de lucruri de facut in ziua aia, ca nu aveti bani, ca e frig in camera, orice ati avea pe sufletel, nu va mai treziti incruntati. treziti-va... si zambiti. ptr ca puteti. si asta e incredibil de important.
cam atat la acest post.
purcedem la urmatorul ca avem inspiratie la ora asta, vinerea. :)
No comments:
Post a Comment