thoughts

Pur si simplu am chef sa scriu. nu-mi dau seama daca am ce, daca inspiratia e cu mine in dimineata asta de vineri, dar ma simt incarcata si cred ca imi va fi mult mai bine dupa ce scriu putin. nici macar nu stiu exact despre ce as vrea sa scriu.

asa ca o sa incep cu ce-mi trece prin cap. si anume faptul ca ma deranjeaza gandul ca nu ma mai pot lasa sa ma apropii de vreun specimen de sex masculin. si cand zic ca nu ma pot apropia, ma refer la faptul ca e destul de dubios. ptr ca pana de curand... ma rog, nu prea de curand, dar oricum...eram mult mai 'approachable' din pctu asta de vedere. adica, orice personaj care aparea prin preajma... prezenta interes... fireste, daca avea niste calitati oarecare...stim noi care. insa acum, pe langa faptul ca nu mai prezinta NIMENI interes...nu ca n-as avea nevoie de asa ceva, ca tare mi-ar mai placea sa-mi sara inima din piept cand vad pe (alt)cineva, ci ptr ca pur si simplu nu ma mai atrage nimeni mai mult de 30 de secunde... bine, uneori ajung chiar la cateva zile... maxim. dar ma atrage asa..fizic... and that's that. si e ciudat rau.

in alta ordine de idei, exista un personaj cu care am o legatura stranie. karmica, as zice, ca altfel nu stiu cum s-o numesc. dar ma rog, sunt inca la inceputul legaturii, cand vom deveni mai strans conectati, te voi anunta.

alta idee... ma deranjeaza niste colegi de la munca, in sensul ca le-as rupe capatanile cand ii vad. toate's bune si frumoase, pana dau cu ochii de personajele cu pricina. e o fata pe care as bate-o fara sa clipesc. i-as rupe capul, pur si simplu. dar sa nu uitam ca scriu asta doar ca sa ma descarc. ca singurul moment in care am tendinte criminale este in trafic. si pana si acolo scap de ele de la muzica.

apoi, ma enerveaza ca e un...prostanac. un prostanac care e speriat, un prostanac care nu ar face nimic 'riscant', un prostanac care asculta ce tot vorbeste lumea, un prostanac care mai are un pic si pierde tot ce am de oferit. nu de alta, dar nici inimioara mea nu mai poate sa duca mult toata dragostea asta. noroc ca prietenii mei nu resping toate dovezile mele de tandrete pe care le am de oferit, ptr ca altfel chiar as innebuni. dar asa, cu ei, impart dragostea intre prieteni, colegi, parinti... si eu. ca doar si eu merit. daca nu o vrea el, cineva o s-o vrea. si atunci va aparea regretul. ptr ca... you don't miss what u got until it's gone... and gone for real! dar nu as vrea sa faca greseala asta. asa, incapabil cum e. tot nu vreau sa-l las. ca e pacat sa pierzi ce ti-e fix tie destinat. e chiar pacat. adica, daca nu as fi FERM convinsa ca asa e, nu m-as arunca la a face afirmatii de acest gen.

pana una alta, m-am descarcat, sunt ok, sa profitam de faptul ca e vineri. si asta inseamna ca incepe weekendul. lucru minunat!