noaptea e un sfetnic bun si... totul va fi bine

titlul acestui post are foarte mare legatura cu noaptea trecuta, in care nu am dormit aproape deloc, deoarece am avut niste ganduri ingrozitor de vii si agitate. nu ca ar fi prima oara, insa, in ultimele 2 zile am simtit prea multe lucruri. care s-au cristalizat intr-un final. si ma bucur. sa-ti explic. duminica trecuta a fost ziua mea. de Sf. Andrei. si m-am gandit sa ies cu prietenii mei la un eveniment rap, in Suburbia, sa ne simtem bine impreuna. si am facut-o. in caz ca nu stii pana acum, in viata mea exista, de vreo 2 ani, ca sa nu zic 4, un personaj. zic eu, minunat. zic prietenele mele, tampit. ma rog, parerile sunt impartite. :)

ideea e in felul urmator. duminica, am fost foarte suparata deoarece a plecat cu o alta domnisoara. si, daca poti sa crezi, nu ideea ca a plecat cu alta m-a deranjat, ci ideea ca a plecat cu acea don'soara. dar ma rog. orgoliul meu. the one and only. :)

asa, dupa ce a plecat, din cauza gradului de alcoolemie, pe mine m-au apucat lacrimile si nu mi-au mai dat drumul. si am stat de vorba cu 'copilul nostru', al meu si al lui, eu incercand sa-i spun ca aluia nu-i pasa de mine si aia e, o sa ma obisnuiesc cu ideea, si el spunandu-mi ca nu e adevarat, ca intreaba tot timpul de mine, si ca apreciaza foarte tare prezenta mea in viata lui. ma rog. am fost vreo 2 zile foarte revolutionara, am ascultat numai muzica alternativa, la maxim, la volan, zici ca eram cel putin Xena. mi-a trecut. trecand vineri dimineata prin alta experienta dubioasa, despre care scrie in postul anterior, m-a facut sa uit DEFINITIV de personajul ubicuu din viata mea. dar complet. insa aseara, inainte sa ajung acasa, eram la Ana, si a zis ceva care m-a facut sa imi aduc aminte de el, impreuna cu toate lucrurile petrecute intre noi. asa ca s-a declansat ceva in mine, si azi-noapte, in timp ce nu dormeam, gandindu-ma la ce e mai bine ptr mine, mi-am dat seama ca nu pot sa fiu altfel. nici macar ptr o perioada. nu vreau sa renunt la toate sentimentele care pe mine m-au facut sa traiesc mai mult decat pe orice alta persoana de varsta mea, nu vreau sa uit toate lucrurile bune sau rele care s-au petrecut intre noi, nu vreau sa pun 'stop' la nimic din ce se intampla acum in viata mea. si ce se intampla e tot el. el, despre care parerile sunt impartite in ceea ce ma priveste, el, caruia nu mai incerc sa-i gasesc vreo scuza, nu am de ce, el pe care, nu stiu daca din pacate sau din fericire, am ajuns sa il cunosc pana in adancul sufletelului lui, el, care ma face sa simt toate lucrurile din lume, el, de la care am invatat sa nu ma mai arunc cu capul inainte si sa nu imi mai fac filmele mele fara sa aflu si parerea lui, el, caruia ii este atat de usor sa ma faca fericita, el, care stie totul despre mine, fara sa se chinuie vreun pic, el, langa care pot sa stau intinsa in pat, uitandu-ne la tavan, vorbind despre dalmatieni si alte nebunii, el, care imi simte lipsa si nu imi spune vreodata, poate doar atunci cand nu imi trece mie prin cap ca s-ar putea, el, pe care, asa cum este, il iubesc atat de tare incat nu vreau sa renunt la el. cred ca stranuta in momentul asta. :)

e foarte ciudat sa-ti dai seama ca a venit cineva, fara sa il vezi, in conditiile in care mai sunt 300 oameni in camera, e foarte ciudat sa stii ca cuiva ii este rau, fara sa vorbesti cu el, sau sa stii unde e, e foarte ciudat sa vrei sa fii macar prieteni cu cineva pe care il iubesti oricum altfel decat pe un prieten, e foarte ciudat sa intelegi ce vrea cineva sa spuna fara sa deschida gura, e foarte ciudat sa te mai si placa tatal lui, e ciudat sa nu-ti doresti, dupa 2, ca sa nu zicem 4 ani, decat sa te trezesti langa el, si sa te poti uita in ochii lui, ptr ca si tu stii acelasi lucru pe care il stie si el... si numai voi 2 il stiti pe lucrul asta, si cu toate ca te mai enerveaza din cand in cand, iti face atat de bine prezenta lui in viata ta, si stii, la fel de bine ca el, ca aveti nevoie unul de celalalt, ca sa mai simtiti si voi ceva in lumea asta in care toata lumea e speriata de sentimente adevarate mai ceva decat bomba nucleara din iran.

dupa cum vorbeam aseara cu prietena mea, stiu ca normele sociale ma vad ca pe un 'proscris', ptr ca nu am avut nici macar o relatie de lunga durata pana la varsta asta, dar eu sunt fericita. si nu stiu cati dintre oamenii 'normali' pot sa spuna asta. stiu ce inseamna sa fii in masina cu cineva si sa ai impresia ca daca ar fi ca in momentul acela, un asteroid sa loveasca pamantul, ar fi in regula, ptr ca esti alaturi de el, si ptr ca ai putea sa mori linistit. stiu ce inseamna sa te uiti in ochii cuiva si sa nu mai vezi nimic altceva in jurul vostru, stiu ce inseamna sa ajuti pe cineva fara sa te gandesti ca ai putea sa primesti ceva inapoi, stiu ce inseamna sa te urci beat la volan doar ptr ca nu vrei sa il lasi sa plece de nebun, stiu ce inseamna sa nu dormi 72 ore, doar ptr ca tre sa duci pe cineva pe care nu-l cunosti la mare, ptr ca are eveniment la noi la terasa, stiu ce inseamna sa stai in frig cu noptile ptr ca nu stii unde e, si vrei sa te asiguri ca e in regula, stiu ce inseamna sa ii porti hanoracul 3 luni de zile, seara de seara, sa il tot intrebi daca ii e frig, sa i-l poti da inapoi, si el sa zica nu, si sa se trezeasca racit, doar ptr ca nu a vrut sa-ti ia tie hanoracul, stiu ce inseamna sa te uiti la un om ca si cum ar fi singurul om de pe planeta asta care te face sa simti ceva atat de frumos, stiu ce inseamna sa pleci 3 luni, sa nu ii auzi vocea, sa nu ii vezi fatza, si cu toate astea, cand te intorci, sa ai impresia ca a fost mai bine asa, ptr ca lucrurile dintre voi nu pot sa fie decat si mai bine, stiu ce inseamna sa fii gelos fara a avea vreun motiv, ci doar ptr ca nu iti doresti sa fie atins de altcineva asa cum il atingi tu, stiu ce inseamna sa te simti protejata fara sa fie cineva pe langa tine, ci doar in aceeasi camera, stiu ce inseamna sa nu dormi cu zilele gandindu-te daca ar fi mai bine sa ii spui sau nu ce simti.

si nu sunt pregatita sa las toate astea sa plece din sufletul meu. chiar daca nu o sa fim vreodata un cuplu normal, chiar daca intotdeauna o sa fie ceva care sa ne desparta, chiar daca ar fi sa nu ne mai vedem niciodata... eu stiu ce simt, si stiu ce am invatat, stiu cum m-a imbogatit acest personaj. asa cum e el, nesuferit, timid, betiv, ignorant, nesimtit, si alte adjective pe care el iubeste sa si le dea. si, asa cum e el, minunat, bun, frumos, cald, fermecator, glumet, adorabil, si alte adjective pe care iubesc eu sa i le dau.

asa cum e el, all in all. si asa il iubesc. asa s-a intamplat, nu a fost nimic programat, din contra. pur si simplu asa s-a intamplat. si dupa cum am spus amandoi la un moment dat, destinul e cel care va decide mai departe. :)