A very Merry Christmas!!!!

nu-i asa ca e minunat sa iti petreci sarbatorile alaturi de cei dragi? chiar daca ei sunt 3 sau 34235, atat timp cat iti sunt dragi toti si nu gasesti motive sa te enervezi in serile astea speciale, that is Christmas and New Year's Eve, totul e minunat.

eu una, sunt pe cale sa ma vindec de o raceala neplacuta, si ma motiveaza faptul ca diseara tre' sa ies sa petrec alaturi de cei dragi. cu ai mei parinti stau acum acasa, mancam si ne bucuram de clipele petrecute impreuna, care devin din ce in ce mai putine, dar bune, si cu ai mei prieteni ma vad diseara, sa petrecem cu totii cum se face in seara de ajun. cu muzica buna (adica cu un dj de pe-afara, care pune reggae), cu dans, cu vin fiert, cu rom, cu cozonaci, cu tot ce trebe... si mai ales cu multa multa voie buna!!!!!


asa ca iti doresc pe aceasta cale, UN CRACIUN ASA CUM TI-L DORESTI!!!!


ca pana de Revelion ne mai auzim! :)

asa da!!!

azi mi s-a confirmat ptr a nu-stiu-cata oara!!!

sunt absolut INNEBUNITAAAAAAA dupa barbatii la costum. cu atat mai mult cu cat sunt cunoscuti. (nu de alta, dar pot sa stau sa ma holbez la ei mai mult, ca nu li se pare ciudat)

deci n-are cum! e atat de minunat sa fii obisnuita cu cineva imbracat tot timpul in blugi, raiati sau mai stiu eu ce...incat cand il vezi la costum... DOAMNEEEE!!! nu am cuvinte sa ii multumesc destul celui care a inventat costumul, si barbatilor minunati care il poarta. nu tot timpul, ca le piere farmecul. mai rarut, ca-i MUUUUULT mai dragut!!!!!!


atat!

P.S. daca as avea, as pune o poza cu unul din minunatii mei colegi care au fost astazi imbracati in costum, dar nu am apucat sa le fac poze... de', sunt mai timizi, ei, asa, de felul lor!!! :)))

H.R.P.C. 2 - episodul pilot

Ptr ca la un mom dat, trebuia sa se intample si asta... ce scrie mai jos e luat dupa www.hadesrecords.com (sper ca nu e nici o problema ca am luat si eu textul... dar trebuia sa mentionez ceva de eventul 'ce va sa vie'... ne vdm acolo!)

Daca e sa ne luam dupa acelasi plan de promovare ca si pana acum, Hades Records ar trebui sa implineasca 4 ani undeva in jurul datei de 16 decembrie. Nu este insa vorba despre 4 ani de cand existam, ci de 4 ani de evenimente marca Hades. Evenimente pe care le-am inceput in decembrie 2003, cand un concert Hip-hop in Bucuresti "venea mai rar decat apa calda in Ferentari". Totodata, acesti 4 ani marcheaza si perioada de cand Hades Records functioneaza ca societate comerciala, prima care s-a ocupat si se ocupa doar de Hip-hop.

Dar pe langa acesti 4 ani mai sunt inca 3 in (momentan) scurta noastra istorie, ani pe care noi nu i-am uitat, nu ii renegam si am considerat ca acum este momentul sa-i aducem in prim plan. 2001-2003 au fost anii de inceput Hades Records, cand aproximativ 10 materiale independente au vazut lumina zilei, cand s-au pus bazele "familiei" si cand au fost facuti primii pasi. 3 ani fara de care ce se intampla acum nu ar fi fost posibil.

Hades Records s-a nascut in 2001, asa ca anul asta nu vom sarbatori 4 ani de activitate. Incepand cu acest an vom renunta la titulatura "x" ani, dar nu vom renunta insa si la petrecerea anuala care va avea loc, ca de obicei, in decembrie. "Hades Records. Since 2001" .

Iar anul acesta party-ul va fi plin de surprize, mai multe decat de obicei, mult mai multe:

Cel mai important moment al serii pentru noi este ca 21 decembrie va marca si lansarea unui nou material oficial Hades Records: mixtape-ul "Hades Records preia controlul 2: Episodul pilot". Mixat de DJ Undoo, materialul va cuprinde piese da la trupele Hades, piese in avanpremiera “avalansei” de albume ce urmeaza a fi lasate in urmatorii doi ani.

Tot pe 21 decembrie Hades Records organizeaza – “conform traditiei” – un concert unde vor concerta trupele label-ului. Ca si anul trecut vom avea un invitat strain, de data aceasta nu un MC, ci un DJ, pentru ca dorim ca petrecerea sa tina pana dimineata si sa ramanem in club si dupa concert. Este vorba despre DJ Illegal of Snowgoons (Ge), pe care l-ati putut vedea acum ceva vreme si in deschiderea lui Revolution. In momentul de fata Snowgoons este unul dintre cele mai in voga crew-uri de producatori din Europa, avand colaborari cu nume foarte grele din industrie. Vineri, pe 21 decembrie, Illegal va mixa alaturi de DJ-ii de la Hades (Undoo, FaiboX, Skid si Sonia) la after-party, pana dimineata.

Un alt eveniment care va avea loc pe 21 si pe care multi il asteapta cu interes este relansarea site-ului www.hadesrecords.com. Nu are rost sa dezvaluim in acest moment ce si cum, veti vedea singuri, incepand cu 21 decembrie, printr-un simplu "click". Odata cu site-ul vom lansa si un post de radio on-line care va emite 24/24 muzica Hip-hop. Este o idee pe care au incercat multi sa o puna in practica, dar pana acum nu s-a putut. Credem ca e momentul sa se poata realiza, am strans o mana de oameni dedicati care sa se ocupe de acest proiect si speram sa li se alature si altii (mai cunoscuti sau mai putin cunoscuti), pentru ca este nevoie de acest radio on-line. Lansarea oficiala va avea loc in seara de 21 decembrie.


Intrarea: 20 RON (cu materialul, aka cd original ce se va gasi ulterior si in magazine, inclus in pret)
Ora: 21.00
Club Suburbia (unde la fel ca si la lansarea Veritasaga fumatul si filmarile vor fi interzise pana la terminarea concertului)

Am pregatit destule surprize, sa spunem vizuale, care vor da un mare "+" show-ului ... asa ca va asteptam acolo!!!

PROMO-ul MIXTAPE-ului:




So, BE THERE AND LET'S HAVE SOME FUN!!!!

relationships

hmm... acest post a aparut in capul meu initial, asa ca sper sa iasa bine si pe "hartie".

ma gandesc asa.(da, din cand in cand ma mai si gandesc la lucruri). atunci cand intri intr-o relatie... pe ce baza intri in relatia respectiva? (parerea mea e ca cel mai important lucru este ca persoana cu care decizi sa iti petreci o anumita perioada de timp din viata - ca nu va fi toata viata, decat daca nu faci parte din generatiile astea, proaspete, adica doar daca esti ca si parintii nostri, asa, mai ai o oarescare sansa - sa fie o persoana pe care sa o cunosti. bine. foarte bine. lucru care nu se poate intampla decat intr-un an, chiar doi, daca e vba de o persoana care are niste ziduri mai groase la 'cetate').

asa. dar ma gandesc ca sunt una din putinele persoane care sunt de aceasta parere. fapt ptr care ma intreb. pe ce se bazeaza, dupa parerea altora, o relatie? atunci cand decizi ca e cazul sa incepi o relatie cu cineva, ce doamne iarta-ma ai in cap? faptul ca va cunoasteti de mult timp si e normal sa mearga bine? faptul ca lucrati impreuna si petrecand mult timp la munca (eu una, recunosc ca de knd am inceput sa muncesc, imi ignor prietenii most of the time and i apologise), e firesc sa va cunoasteti si sa va intelegeti bine si va cuplati ca, iar, n-are ce sa mearga prost? sau functionati pe principiul "te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut?" (ne combinam, ce sa facem)? ptr numele lui Dumnezeu, voi va ganditi vreun pic inainte sa va combinati? bine, ma scuzati, am uitat sa mentionez ceva... si anume, daca sunteti genul care va combinati doar ca sa aveti iubit/a, ok, treaba voastra; daca va combinati ca va plictisiti singur, si preferati sa va plictisiti impreuna cu cineva, iarasi bine. e ok, atat timp cat voua va e bine, pe bune, nu judec pe nimeni aici, nu sunt in masura sa fac asta.

doar ma intreb. again, my own little opinion... e absolut inutil sa te combini cu cineva pe care nu il cunosti. adica, don't get me wrong, nu sugerez ca cel mai minunat ar fi sa te combini cu prietenii tai, ci doar sa petreci destul timp cu cineva inainte sa iei vreo decizie apropos de o relatie a la long, ptr a putea sa-l cunosti. oricat de mult timp ar lua asta. si sa nu-mi spui ca l-ai vazut, si ai impresia ca va cunoasteti de cand sunteti mici, si... "Doamne, gata, ne cuplam, ca simt ca il cunosc"... cut the bullshit... nu cunoastem pe nimeni cu adevarat din prima...indiferent de cine-stie-ce simtiri si alte nebunii d-astea paranormale (in care cred cu totul, dar asta nu inseamna nimic)... revenind, parerea mea este ca ar trebui sa petreci muuuuuuult timp cu persoana respectiva inainte sa decideti ca e cazul sa fiti impreuna. dupa ce simtiti si stiti ca va cunoasteti (iarasi, nu intelege gresit, nu ma refer la ceva de genul - nu mai ai cum sa ma surprinzi, ca nici asa nu e bine, ma refer doar la faptul ca ar fi minunat sa stii ce ii place partenerului, ce nu-i place, cum ii place), nimic nu va mai opreste sa aveti o relatie absolut minunata, care sa dureze, cu care sa fiti amandoi multumiti, din care sa iasa numai lucruri frumoase, o relatie de care sa fiti mandri, o relatie care sa va faca sa simtiti ca sunteti cu adevarat fericiti.

dar, pe de alta parte, nici nu e nevoie sa fiti intr-o relatie ca sa ai parte de toate lucrurile frumoase de pe lume. doar ptr ca stii tu ca exista acele "lucruri" pe care le "imparti" cu cineva, lucruri care te fac fericit doar cand te gandesti ca exista persoana respectiva, lucruri pe care atat de multa lume le simte, dar atat de putina lume stie sa se bucure de ele... asta ar trebui, sau cel putin la mine functioneaza de minune, sa te faca sa simti ca nu traiesti degeaba. adica, vorba americanilor, nu e scopul suprem "the pursuit of happiness"? stiu ei ceva. ei cauta "the American Dream", dar pe care il considera "happiness". si aici vin si te intreb. ce e fericirea ptr tine? ptr mine asta e. sa stiu ca undeva acolo, chiar daca nu sunt impreuna cu el, chiar daca nu voi avea niciodata in viata asta o relatie "normala" cu el, chiar daca, chiar daca... e el, asa cum e, cu toate calitatile, cu toti piticii pe creier, cu toate zidurile, cu toata neincrederea lui in mine si in ce simt, cu tot-tot-tot ce e el. si e acolo, chiar daca cateodata uit pana si cum arata din cauza perioadei de timp pe care o petrec fara sa stiu ce face sau sa il vad, si cateodata e nervos, suparat, ignorant, indiferent, departe, in filmul lui, si uita ca exist, el e acolo, si eu sunt fericita. and that's what matters. crede-ma, nu are nici o importanta (sau cel putin nu MAI are, ptr ca am mai crescut) ca refuza pana la adanci batraneti sa fim impreuna, no problem. eu tot fericita sunt. asa, singura, fara sa am pe cine sa sun la pranz sa-i spun ca mi-e dor de el, fara alte artificii d-astea. el stie ca mi-e dor de el cand nu ne vedem o perioada mai lunga, stie foarte bine o gramada de lucruri pe care nu le spune cu voce tare, si nu am nevoie de alte nebunii. si ce e mai simpatic e faptul ca ne certam de o perioada destul de indelungata ca e asa sau nu-i asa, ca e bine sau nu e bine, ca suntem prieteni, ca nu suntem prieteni, bla-bla-uri d-astea. dar e frumos. totul. chiar daca exista momente cand nu inteleg pe ce lume e, cu atat mai putin pe ce lume sunt eu, sau in ce lume traim, eu sunt fericita ptr ca la un moment dat in aceasta viata, le voi putea povesti nepotilor ca am iubit la un moment dat un om extraordinar. un om care m-a invatat lucruri fara sa mi le spuna, un om care m-a schimbat doar prin simplul fapt ca a aparut in viata mea (stiu, stiu ca nu ma crezi), un om care a reusit sa ma faca sa simt ce prea putina lume se mai lauda nowadays ca simte pe bune. eu stiu toate lucrurile astea, si mai stiu ca nu sunt cea care i-a sucit mintile... poate ca eram daca el, in momentul in care a constientizat ca fac (oarecum) parte din viata lui, avea nevoie de cineva care sa-i suceasca mintile. daca el crede ca de asta are nevoie, nu pot decat sa imi doresc sa intalneasca pe cineva care sa o faca. nu e nici o problema daca apare. macar sa stiu ca e fericit. chiar daca nu sunt eu in masura sa il fac asa, doar gandul ca adoarme si se trezeste cu zambetul pe buze ma face pe mine fericita. dar sa revin la relatii.

in ultimul timp imi place sa ma duc la film destul de des, si ma duc la mall dintr-un singur motiv. ptr ca imi plac floricelele de acolo. si nachos. si nu pot sa vad un film fara sa mananc floricele. si acolo, la mall, pe langa faptul ca sunt multi oameni despre a caror legalitate sa umble liberi pe strada ramane sa discute altcineva pe care intereseaza subiectul, sunt o gramada de cupluri. si stau cateodata cu Kreti si ne uitam si analizam cuplurile care ne sar in ochi. si anume cei care ni se pare noua ca nu au absolut nici o treaba unul cu celalalt. mie mi se pare trist cand vad o asemenea combinatie. si crede-ma, se vede de la o posta deja, dupa ce te-ai uitat de cateva ori in jur. adica, ma tot gandesc, ce naiba au oamenii aia 2 de impartit, ce legaturi extra-terestre i-a adus impreuna, daca ei par in halul asta de... nu stiu, in filme diferite...

si-aici... iar zic. la ce folos sa te combini cu cineva... chiar daca ai tu impresia ca va cunoasteti si o sa fie minunat... daca la un moment dat va aparea inevitabil un lucru care sa va desparta. la ce folos sa spui 'te iubesc' unei persoane pe care nu o cunosti pana in adancimea sufletului, unei persoane care nu numai ca exista sansa sa nu-ti impartaseasca sentimentele, ci mai mult decat atat, care sa aibe cu totul si cu totul alte asteptari decat ti-ai putea tu imagina.

da, stiu ca mi-am luat injuratura dupa injuratura ptr acest post scris intr-o maniera usor 'evil', dar jur ca deja nu mai inteleg ce se petrece cu aceasta lume. am ajuns la concluzia ca lucrurile frumoase sunt cele mai simple si mici. it's all in the details. it is. trust me on this one.

and now, ladies and gentlemen, i leave u while i'm still awake. it's time to sleep!

makes me wonder

as fi scris aseara, dupa discutia minunata cu Kreti, dar am picat ca lemnu si am adormit mult prea repede. nu garantez ca am aceeasi inspiratie la momentul actual, dar... sa speram ca iese.

din nou iti spun... it's all about the little things... they make our life worth living. si depinde cat de dispusi suntem noi sa vedem the little things din jurul nostru. ii spuneam aseara lui Kreti ca daca as fi soarele, nici n-as mai iesi, la cata rautate e in lumea asta. si va spun... abia atunci s-ar trezi unii oameni si si-ar da seama cat de important este faptul ca rasare soarele in fiecare zi. da, asa ne-am obisnuit, e normal, face parte din 'sistem'... dar gandeste-te cum ar fi sa ne trezim o saptamana pe intuneric... eu una nu simt nevoia sa experimentez asa ceva. asa ca bucurati-va, nene, ca aveti soarele care ne lumineaza toata ziua.(bine depinde daca e ceata sau nu, dar oricum).

un alt lucru care ma macina e faptul ca toata lumea se inchide in sine, nelasand pe nimeni sa intre in 'cetate' fara lupte aprige cu toti piticii din turnuri. si, scuza-ma, e 'normal', cand ti-o iei peste ochi fara sa apuci sa clipesti, dar, on the other hand... daca nu ne mai deschidem si noi unii fata de altii, o sa ajungem ca in filmul Crash in care replica de inceput m-a lasat vorbless. (nu iti zic replica, uite-te la film, e mai inteligent asa). adica, ptr numele lui Dumnezeu, inteleg ca exista oameni rai, care nu tin la sentimentele tale, si poti sa ti-o iei de nu stii ce te-a lovit. dar scuza-ma, daca te inchizi la tine in 'cetate' si nu mai lasi PE NIMENI sa intre fara un interogatoriu de rigoare inainte... nu e combinatie. tu pierzi. daca tot ti-ai luat-o, n-ai invatat nimic din asta? tocmai ptr ca ti-ai luat-o ar trebui sa stii si sa pui raul inainte, si sa faci astfel incat sa nu ti-o mai iei. eu una, incerc sa invat cate ceva de la fiecare persoana care intra in viata mea, astfel incat sa cunosc cat mai multe tipologii, astfel incat sa nu fie nevoie sa stau sa ma gandesc prea mult cand e vorba sa interactionez cu cineva nou. nu stiu cat de mult sens are ptr tine ce zic eu, dar crede-ma, ca e ok. :)

un alt lucru care ma deranjeaza groaznic e complezenta si face din om ea. exemplu: 2 colegi de generala se intalnesc intr-o zi pe strada. "vai, ce mai faci, ce-ai mai facut, cum esti?"... "bine"... "hai sa facem schimb de nr de tel, sa iesim intr-o zi la cafea"..."ok"... "hai pa"... pe de o parte e minunat sa te intalnesti cu cineva cu care nu te-ai mai vazut de mult, si poate chiar o sa va sunati sa iesiti la cafea si va dati seama ca prietenia inca exista acolo, si ca e un lucru minunat ca v-ati intalnit. pe de alta parte, e o discutie de complezenta, amandoi stiti ca nu va veti suna, cu atat mai putin sa va vedeti, dar de'... asa e frumos. pai, mai nene, daca stiti amandoi (si asta o stiti din secunda in care va vedeti, ca e sau nu loc sa vorbiti) ca e inutil sa va ocupati memoria telefonului cu (inca) un numar pe care nu-l veti utiliza niciodata, de ce naibaaaa sa va mai chinuiti sa va prefaceti. serios. nu e cazul. pana la varsta asta, aveti amandoi destui prieteni, nu mai aveti nevoie de altii, (sau ma rog, eu una nu mai am), asa ca de ce sa va mintiti ca o sa va sunati, vedeti si alte alea. da-o dracu de treaba. daca era sa ramaneti prieteni, ramaneati din generala, nu asteptati 8-10 ani ca sa va regasiti. so... let us stop the bullshit!

mai am o chestie care ma enerveaza maxim lately. si anume ca nimeni din jur nu zambeste fara motiv. pai nu e pacat, mai oameni buni? daca ati uitat sa zambiti... doar ptr ca va treziti dimineata... imi pare rau ptr voi. nici nu stiti ce pierdeti. suntem asa de frumosi cand zambim. trust me, chit ca aveti 379 de lucruri de facut in ziua aia, ca nu aveti bani, ca e frig in camera, orice ati avea pe sufletel, nu va mai treziti incruntati. treziti-va... si zambiti. ptr ca puteti. si asta e incredibil de important.

cam atat la acest post.


purcedem la urmatorul ca avem inspiratie la ora asta, vinerea. :)

old habits die hard

am ajuns la concluzia ca nu e combinatie sa te obisnuiesti cu ceva. serios. adica, stiu ca e imposibil sa nu-ti creezi obisnuinte, dar unele dintre ele sunt ingrozitor de vicioase. si aici nu ma refer la fumat, baut sau mai stiu eu ce... ci doar la niste lucruri pe care le iei ca atare, therefore iti e mai usor sa te obisnuiesti cu ele. si e mai nasol cand vrei sa te dezobisnuiesti.

let me tell u.

cand eram mica, eram obisnuita sa dorm cu ceva in brate. dupa ce mami pleca la serviciu, imi lasa paturica pe care o strangeam in brate, doar ca sa ma simt in siguranta. dupa ce am mai crescut, am primit un ursulet (eu il numesc Loki, insa are nenumarate nume date de prietenii mei) de care nu mai pot sa ma despart. stiu, stiu, am 22 de ani, ar trebui sa ma comport ca atare, dar refuz sa renunt la ursul meu fara de care ma simt usor in nesiguranta si fara de care nu pot sa adorm (unless e o perna in plus). asta in varianta in care m-am obisnuit sa dorm singura si nu am pe cine sa strang in brate. pe de alta parte, mi-am dat seama ca iubesc sa tin pe cineva in brate, dar urasc sa fiu tinuta in brate. pt mine e de-ajuns daca persoana de langa mine are o mana langa mine, sa simt ca e acolo, dar sa fiu tinuta...nu e combinatie.

iarasi, m-am obisnuit sa adorm cu muzica... altfel nu pot. incet-incet ma prind ca sunt una din putinele persoane care pot adormi cu zgomot. eu una, nu ma simt bine, nu pot adormi daca nu e radioul undeva ca sa il aud eu. fapt ptr care am discutii de fiecare data cand nu sunt singura, cu persoana care nu poate adormi cu zgomot. eu incerc sa explic faptul ca asa M-AM OBISNUIT, el imi spune ca S-A OBISNUIT sa adoarma fara muzica. e chestie de obisnuinta.

faza cu geamul deschis la fel. de cand ma stiu, nu pot sa stau fara ca un geam undeva in camera sa fie deschis. nu pot. ma apuca o senzatie de claustrofobie si am impresia ca nu mai pot respira daca nu e un geam deschis. si sa vezi aici discutii. crede-ma, cand zic ca tre sa fie geamul deschis, ma refer ca el sa fie deschis INDIFERENT de vremea de afara, indiferent de orice. ee, aici chiar am avut probleme cu prietenii mei care mai vin sa doarma pe la mine, sau cu care se mai nimereste sa dorm, ptr ca la un mom dat refuzau sa mai vina, tocmai din aceasta cauza. bine, recunosc, era iarna, era frig. dar eu nu pot altfel. iarasi, ASA M-AM OBISNUIT!!!

si la masina la fel, referitor la geam. soare, ploaie, ninsoare, furtuna, apocalipsa, eu trebuie sa fiu cu geamul CAT DE PUTIN deschis. altfel nu pot. :)

cu fiecare paragraf, imi dau seama ca sunt o persoana ingrozitor de dificila, si imi iubesc prietenii din ce in ce mai mult ptr ca reusesc sa ma suporte cu brio. bine, nu ca ar fi vreunul care sa imi suporte mie toate obisnuintele (pe care unii le-ar numi fixatii, pitici pe creier, figuri, fite, doze mici de nebunie), dar oricum, toti, adunati, reusesc sa ma suporte. :)

mai am cateva d-astea. nu pot sa mananc ceva daca n-arata bine (ca o printesa ce sunt), nu suport sa mearga cineva pe partea stanga a mea (acolo sta prietenul meu imaginar), nu pot sa merg fara muzica in masina (ma enerveaza vocile), nu-mi place sa vorbesc la tel cu persoane necunoscute (i'm working on this one, ca face parte din job description-ul meu, si nu prea pot evita), trebuie sa am mereu un calendar pe langa mine (sunt chiauna, uit in ce zi suntem), imi pun cheile in acelasi loc (nu ca nu mi-ar placea schimbarea, dar uit daca le pun in alta parte), m-am obisnuit ca de fiecare data cand intru in camera sa dau drumul la calculator, la winamp si sa aprind un betigas parfumat (stiu, o sa zici ca asta e rutina, dar pana la urma, rutina nu e tot un fel de obisnuinta?... si ma refer la camera mea, promit... nu dau drumul la orice calculator dupa ce intru in vreo camera :D), m-am obisnuit ca in orice zi de joi sau vineri sa imi sun baietii sa ii intreb ce facem in w-end (chiar daca am vbit in fiecare zi a saptamanii)...

asa ca... imi iubesc obisnuintele... sunt parte din mine. si stiu ca nu e usor sa ma suporte cineva cu totul... dar speranta moare ultima!

putini da' buni

a fost Sf Andrei vineri. ceea ce inseamna ca tot atunci a fost ziua mea. :) pe care mi-am serbat-o. ptr ca nu imi place sa treaca ziua mea fara sa mi-o serbez. si am trait aceeasi frustrare cu care ma confrunt de 4 ani de zile. nu am reusit sa adun toti prietenii (si crede-ma, ca sunt destul de selectiva cand zic prieteni) ptr a ne bucura impreuna de un pahar de Jack sau de o Cuba.

de 4 ani se intampla la fel. bine, acum 4 ani, baietii nu existau in viata mea. si aici ma refer la baietii mei, cei mai buni prieteni, Smecta, Piele, Ghismo. deci prezenta lor nu era obligatorie.

dar, de 3 ani, ei sunt prezenti indiferent dak e ziua mea de nastere, de nume sau de..geaba... ei sunt cu mine. pe langa ei, si Kreti, minunata mea prietena de 7 ani (cam de cand ne cunoastem), se chinuie sa ajunga pe oriunde sunt eu, doar ca sa fie cu mine de ziua mea. dar, eu vbesc aici de restul prietenilor mei. ptr ca cu astia, adica Smecta, Piele, Kreti, sunt inevitabil de ziua mea. dar restul... ce se intampla cu restul prietenilor?

am o gramada de prieteni ('gramada' dupa standardele mele). pe care-i iubesc mult de tot. si ma doare inima ca nu pot sa-i strang naibii odata PE TOTI, IN ACELASI LOC, (APROXIMATIV) LA ACEEASI ORA, PTR ACELASI 'EVENT' !!!!!

oricum, anul asta s-a intamplat la fel, ne-am strans putini, dar ne-am simtit excelent (zic eu).

le-am simtit lipsa Anei si lui Mihai, dar de', cuplu, comozi, au lucruri mai importante de facut in weekend si ii inteleg (plus ca Anei ii era rau); Aiana, pe care n-am mai scos-o din casa noaptea de cand eram noi tinere si beam sampanie in Expirat la ziua lui Stefan (si ce sampanie!); Seb si Dan, care m-au vizitat de curand, deci nu pot sa ma plang (oricum m-au enervat ca n-au ajuns); Kax, cu care incerc sa reiau prietenia dupa o cearta dubioasa acum ceva timp (si de care mi-e dor); Paulica, care avea petrecere la firma si inteleg de ce n-a putut sa ajunga (dar lasa ca recuperam noi la 4 ani de Hades); Stoe, dragul meu, care calatoreste tot timpul prin tara cu treaba (dar la fel ca si cu Paulica, recuperez la '4 ani de Hades'); si Che Guevara, pe care nu stiu de ce il mentionez aici, fiindca si-asa nu prea a ajuns el la ziua mea (nici anul trecut, acu 2 ani ne-am zarit cu o zi inainte samd), dar caruia i-am simtit lipsa.

in schimb, au fost eternii Smecta si Piele, baietii mei minunati pe care-i iubeeeeesc, a fost Kreti, my better half, a fost Ovi, caruia ii multumesc, ptr ca este minunat si ptr ca stie o gramada de lucruri, Miha, care a reusit in sfarsit sa bea si ea cu cineva, ca tot nu se mai intamplase de muuult si simtea nevoia sa se ameteasca si ea, asa ca am adus-o in cel mai potrivit loc, impreuna cu betivii de mana I, a fost Flore, cea cu care am fost in USA, la Disney, care s-a simtit si ea bine, si ma bucur, a fost Ghismo, care muncea, si pe care l-am stresat groaznic toti ca nu mai plecam naibii odata acasa dimineata, a fost Bartut, copilul meu, care este un adorabil si pe care-l iubesc maxim ptr ca e un copil asa de bun, a fost Iulia, care este un personaj controversat, dar foarte simpatic, au trecut si Coco, Ion (prietenul lu' Coco), Clara, carora le multumesc c-au venit, ptr ca nu m-asteptam, ca stiu ca nu le place locul.

all in all, ne-am imbatat maxim, am dansat, ne-am certat pe tema unui telefon, am cantat, am fumat.... intr-un cuvant... ne-am simtit bine! cum stim noi mai bine! si le multumesc tuturor celor care au fost, ptr ca imi sunt aproape indiferent de conditii, le multumesc celor care n-au avut cum sa ajunga, dar totusi au dat un semn de viata si am vbit, si le multumesc celor care nici n-au ajuns nici n-au dat vreun semn de viata, fiindca cu fiecare zi a mea (de nastere sau de nume) imi dau seama cine e for real si cine nu. bafta!

una peste alta, ne vdm la anu, de ziua mea de nastere! :)