happines

nu dintotdeauna au fost lucrurile mici cele care m-au facut fericita. cand eram mai mica, eram mult mai materialista, si aveam senzatia ca daca am cat mai multe lucruri, toata viata mea va fi absolut minunata. noroc c-am mai crescut. cred. caci acum sunt lucruri mici, tot multe, dar lucruri pe care nu toata lumea le vede asa cum le vad eu, lucruri care ma fac fericita.

cum ar fi roua diminetii. razele soarelui intrand in camera. mirosul de cafea proaspata. scoicile mici. copacii infloriti. curcubeul. o dimineata tarzie, pe o terasa, cu o cafea, o tigara, un prieten si liniste. un abtibild cu mickey mouse. o crema de maini frumos mirositoare. un inel frumos. un hamac. o pijama draguta. o pereche de papuci pufosi. un catelus. un palmier. ciocolata cu menta. un prosop pufos. o poza frumoasa. un apus de soare curat. o ploaie de vara. o seara cu prietenii. bradutii din masina. un zambet de la un necunoscut. o pereche de manusi cu un deget iarna. Kreti, cea mai colorata fiinta din viata mea. niste agrafe simpatice. filme cu animalute, vezi G-Force. Ana, bunatatea in persoana. o lotiune de corp cu miros de cookies and cream. un lipgloss cu gust bun. un breloc cu un sobolan cu corp de caine. Dan, un baiat prea bun pt femeile din viata lui. dungile de la costumul de baie. o baie in ocean. o masa cu familia. o calatorie la o manastire si un mormant splendide. iubirea din ochii prietenilor mei. roller-coaster-urile. o acadea cu gust delicios. vata de zahar. o plimbare cu masina. o imbratisare tandra. un fluture. artificiile din fiecare zi de la Magic Kingdom. un citat bun. descifrarea comunicarii nonverbale mai bine ca niciodata. complimentele sincere. o discutie cu mama. o vaza, o scrumiera sau o lampa interesanta. ploaia torentiala cand esti la caldura, sub plamumioara. ciocolata calda cu scortisoara. o noapte nebuna. luna plina. cum se vad stelele la munte. oja verde. telefonul lui Rares dupa fiecare noapte in care a uitat ce-a facut. melodia "Follow me" - Uncle Kracker. Angel, parfumul meu. un trandafir rosu. privirea lui Ghismo. un ceas bun si cu curea lata. un pat din fier forjat. dulceata de visine. un mic dejun mare. jaluzelele verzi. un joc de whist urmat de unul de rentz. o colectie de ursuleti de la Bruno. lipsa complicatiilor in relatia cu Smecta. semnele de carte. cremele pt cuticule. un gel de dus foarte aromat, care ramane pe piele mult timp dupa ce iesi din dus. un halat pufos. un discobol in miniatura. o cunostinta care a devenit prieten. bunatatea din ochii lui Stoe. un pahar de vin bun. mirosul fructelor de padure. agendele, caietelele si cutiile de toate marimile. cateii mei. un taximetrist simpatic si cinstit. briza marii. o pensiune in creierii muntilor si una pe malul marii. scaunele de bar cu spatar. porumbeii si vrabiutele care se aseaza pe pervaz zi de zi. avioanele care aterizeaza la timp, cand vii dintr-o calatorie de 3 luni si abia astepti sa-ti vezi parintii si prietenii. emisiunile de pe Investigation Discovery. un barman priceput. calendarul care nu ma lasa sa uit (aproape) nicio zi de nastere sau de nume. un cuplu de batrani vizibil inca indragostiti unul de celalalt. o poveste cu zane. prietenii de la gradinita. sa-i vezi pe cei din generatia ulterioara tie cum cresc. melodia "If I could change the world" - Eric Clapton. dorinta de a schimba lumea. faptul ca, de 5 ani, ma indragostesc de acelasi om aproape de fiecare data cand il vad. cofetariile. sa primesc flori. o pereche de pantofi negri cu talpa rosie. desenele animate. floricelele la film. primul clip al unei trupe rep. norisorii cu forme usor de descifrat. candelabrele sofisticate. scaunele ludovic. licuricii. tatuajele. o zi de duminica.

neverending story

ma simt ca si cum ar trebui sa urc pe scarile astea din poza acum. care par ca nu se mai termina, insa stii ca tre sa urci si sa urci si sa urci, caci atunci cand ajungi, nu ai cum sa fii dezamagit de ce gasesti sus. te mai opresti pe parcurs, mai ai dorinta apriga de a te lasa de chestia asta si vrei sa cobori, insa stii ca nu poti. asa ca te mai opresti un pic si apoi continui. cu toate ca nu stii cat tre sa mai urci, mai sunt si trepte lipsa, se mai face si intuneric si nu stii pe unde s-o iei, dar intuitia ta nu te lasa la greu si mergi mai departe.

ei bine, asa e si la mine. am inceput sa urc acum 5 ani. insa la inceput treptele erau mici si drepte, era lumina afara, si nu am intampinat nicio problema. plus ca naivitatea ajuta. cel putin la varsta aia. primii 2 ani au fost 'piece of cake'. am urcat, nu m-am oprit aproape deloc. cu toate ca treptele incepeau sa devina din ce in ce mai mari si mai greu de 'cucerit'. acum 3 ani am gasit chiar si un lift. care el, simpaticul lift, m-a facut sa cred ca totul va fi si mai minunat si ca ma va duce in varf fara nicio chestie. insa n-a fost asa... ca si in desert, liftul meu a fost o 'fata morgana'. de fapt, nu se misca... insa iluzia aia m-a ajutat sa continui, caci crezusem ca m-am odihnit si pot sa merg mai departe. si am mers. insa, dupa cum spuneam, liftul fusese o iluzie, eu nu ma odihnisem si traseul devenea anevoios. dar sunt o persoana destul de ambitioasa cand e vorba de dorintele mele. acum 2 ani, insa, am luat o pauza. obosisem prea tare, imi dadusem seama ca ma amagisem cu liftul ala, si am decis ca e momentul sa ma opresc. cel putin pe moment. asa ca am facut o pauza de 3 luni. dupa care am continuat. cu forte noi si cu speranta ca sunt foarte aproape de varf. alta dezamagire. treptele, in loc sa ma ajute sa ajung mai repede, ma impiedicau. erau trepte lipsa, a trebuit sa depun mai mult efort. dar nu m-am lasat. si am mai urcat 2 ani. si iata-ne ajunsi in zilele noastre. cand am mai luat o pauza vara asta. tot de 3 luni. pauza in care mi-am dat seama ca daca ma gandesc la treptele alea ca la o povara nu am cum sa ajung vreodata acolo unde vreau. asa ca m-am gandit mult la o solutie. la cum sa fac sa urc mai usor. nu mai repede, doar mai usor. si cred ca am gasit si solutia. de', am avut ceva timp de gandire, naivitatea s-a transformat in maturitate si mersul pe orbecaite in intuitie, intuitie care ma ajuta tare. si chiar daca stiu ca varful e inca foarte departe, si treptele pot sa fie inselatoare, sunt in continuare dispusa sa urc. ce ma surprinde totusi, pe mine si deopotriva pe prietenii mei care mai iau liftul pana la mine sa mai imi aduca apa, si sfaturi, sa nu ma plictisesc pe treptele astea, e faptul ca nu vreau sa cobor inca. dar se pare, ca pe parcursul calatoriei mele, m-am obisnuit cu, si au si inceput sa imi placa lucrurile complicate. cu cat mai complicat cu atat mai dependenta devin de ele. asa ca treptele alea lipsa, intunericul, tot ce e complex si dificil, ma atrage si imi da putere sa merg mai departe in loc sa ma poticneasca. vba aia, 'what doesn't kill me, makes me stronger.'

asa ca my neverending story is not even close to its climax. but i'm an optimist. :D

different results to the same test - 2 years later

2 years ago i took this test and i had totally different results than today.

these are the results for today.

Advanced Global Personality Test Results Extraversion |||||||||||| 46% Stability |||||||||||||||||| 78% Orderliness |||||||||||| 50% Accommodation |||||||||||||||| 66% Interdependence |||||||||||| 43% Intellectual |||||||||||| 46% Mystical |||||||||||||||||||| 90% Artistic |||| 16% Religious |||| 16% Hedonism |||||||||||||||||||| 90% Materialism |||||||||| 36% Narcissism |||||||||||||||| 70% Adventurousness |||||| 23% Work ethic |||| 16% Humanitarian |||||||||||| 50% Conflict seeking |||||||||| 36% Need to dominate |||||||||||||||||| 76% Romantic |||||||||||||| 56% Avoidant |||||||||||||||| 63% Anti-authority |||||||||||||||||||| 90% Wealth |||||||||| 36% Dependency |||| 16% Change averse |||||||||||| 50% Cautiousness |||||| 30% Individuality |||||||||||||||||| 76% Sexuality |||||||||||||||| 70% Peter pan complex |||||||||||||||||| 76% Family drive |||||||||||||||| 70% Physical Fitness |||||| % Histrionic |||||| 30% Paranoia |||||||||||||||||| 76% Vanity |||||||||||| 50% Honor |||||||||||||||||||| 83% Thriftiness || 10%

Take Free Advanced Global Personality Test
personality test by similarminds.com

apparently, i kindda changed... :D

long time, no write

probabil ca ar fi trebuit sa mai scriu din cand in cand, sa-ti faci o idee despre experienta mea la Disney, but then again, am fost destul de prinsa in activitati, incat am cam uitat ca am un blog de intretinut.

acum mai am o saptamana si ma intorc acasa si sunt deosebit de bucuroasa. sunt si mai bucuroasa ca, dupa o perioada de 3 luni de hibernare, neuronii mei par a reveni la viata. cred ca s-au prins ca tre sa ma intorc in jungla nebuna din Bucuresti, unde daca nu gandesti, nu supravietuiesti. spre deosebire de aici, unde nimeni nu te vrea pt mintea ta. atat timp cat poti sa zambesti, sa ridici un mini-stalp, sa te joci cu copiii, sa pui scotch pe jos si sa ai grija ca oamenii complet idioti care incearca sa se arunce in fata unei masinarii de dimensiunile unui tir sa nu moara... esti angajatul Disney perfect.

daca m-ai fi intrebat acum 2 ani, cand am avut prima experienta aici, as fi spus ca e cel mai minunat loc de pe pamant. inca mai am 30% impresia ca asa este. adica, esti platit sa zambesti toata ziua, for real now. nu poate sa fie ceva mai usor. si chiar e o experienta minunata. dar te tampeste. pur si simplu te tampeste. e incredibil. am fost usor retardata in aceste 3 luni. in afara de munca, casa, munca, casa, cumparaturi, nu cred ca m-am gandit la nimic altceva. si obisnuiesc sa gandesc, de obicei. nu sunt stralucita, dar am momente de sclipire. ei bine, in aceste 3 luni, de fiecare data cand vbeam cu cineva de acasa, aveam senzatia ca IQ-ul meu e undeva sub nivelul marii... de fiecare data. ceea ce nu mi se intampla prea des. ma rog, acum sunt ok, ti-am zis, au inceput sa se trezeasca minunatii mei neuroni, si sunt gata sa dau piept cu minunata jungla de acasa.

si s-a mai intamplat ceva care acum 2 ani nu s-a intamplat. si anume mi-a fost muuuuuuuult mai dor de cei de acasa decat acum 2 ani. nu am mai multi prieteni, dimpotriva; nu am fost plecata mai mult timp; nimic spectaculos nu s-a petrecut in acesti 2 ani. si totusi, de fiecare data cand mai vbeam cu cineva, ma lovea melancolia. la modul grav. de ce? doar pt ca am crescut? cred ca relatiile au devenit un pic mai speciale in acesti 2 ani... cred ca ne-am spus mai multe lucruri, mai pe sleau, am ajuns sa impartim mai multe... ceea ce e minunat, pe de-o parte, dar pe de alta parte, ce-o sa se intample cand unii dintre noi isi vor face bagajele sa plece definitiv catre alte tari? atunci cum o sa fie? sau nici macar spre alte tari, dar cand vor incepe nuntile, responsabilitatile de om ajuns la o varsta la care ar trebui sa si le asume, copiii, si cate si mai cate... suna foarte departe toate lucrurile astea, dar sunt mult mai aproape decat am eu impresia, sunt convinsa...

ma voi opri aici, caci iar am scris mult prea mult pt cineva sa stea sa citeasca, plus ca am divagat cam mult. cand ajung acasa o sa scriu mai multe posturi, mai scurte, mai concret. se vede ca n-am mai stat la povesti cu fetele mele, atat de mult scriu. :D

paradox

te-ai simtit vreodata ca balonasele din imaginea de mai sus? atat de libere si colorate pe un cer atat de gri? asa ma simt eu... e foarte ciudat si n-am mai simtit-o p-asta pana acum. probabil ca era cazul. ideea e ca dupa ce, fix acum 3 luni, pe 1 ian 2009, am luat o decizie asupra careia am revenit si pe care am modificat-o, s-a mai intamplat o data acusi. insa de data asta n-am mai luat nicio decizie. ci pur si simplu, ma simt... ca o coaja de nuca. goala. si in acelasi timp extrem de libera. e paradoxal, caci pe de o parte ma doare foarte tare si pe de alta parte ma simt extrem de bine. ma simt libera. pentru prima data in ultimii 4 ani ma simt extrem de libera. nu ca m-ar fi "incatusat" cineva pana acum, am facut-o singura, din dorinta de a convinge pe cineva ca lucrurile nu pot iesi decat asa cum imi doresc eu, dorinta care pe parcurs s-a transformat intr-un sentiment extrem de frumos, dar pe care il imparteam mai mult cu prietenii mei decat cu oricine altcineva, si sentiment care... pe cat de bine te face sa te simti, pe atat de tare te distruge pe dinauntru. daca nu e reciproc. si in cazul meu, nu e. si n-o sa fie niciodata, oricat de tare mi-as dori. asa e. si atat. dar, crede-ma, nimic nu e mai dureros decat sa existe iubire decat dintr-o singura parte. nimic. si totusi, parca e mai dureros sa simti cum ramai pana si fara acea iubire. acea iubire care nu-ti era intoarsa, cel putin nu din directia din care ti-o doresti cel mai tare, si simti cum ramai ca o coaja de nuca.
si, da, atunci cand sunt bauta, sunt extrem de sensibila, si plang instant. si am plans mult azi-dimineata. insa, parca fiercare lacrima era impartita in 2, si exact asa cum plangeam si ma durea, plangeam si imi dadeam seama ca se duce durerea. acum, cand incerc s-o pun in cuvinte, suna extrem de dubios. asa ca tre' sa ma crezi pe cuvant ca e un sentiment tare ciudat.
ah, well, daca chiar nu ne vom impaca niciodata nu stie nici unul dintre noi. dar, daca asa ai decis tu acum, sa speram ca decizia ta nu a fost la fel de auto-impusa ca a mea de acum 3 luni. :) iti doresc succes in continuare. eu sunt aici. insa, de data asta, libera. si, nu, nu voi mai sterge toate pozele cu el, nu voi inceta sa-i port hanoracele, sepcile si mai stiu eu ce, nu voi renunta sa vorbesc despre el, sau cu el, nu voi spune nimic special in continuare. caci e in sufletul meu, e in viata mea, exista, si il iubesc. tare. si o sa-l iubesc toata viata, indiferent cat de multe persoane vor mai exista. si nu voi nega sentimentul meu minunat doar pentru ca a decis el ca nu ne vom impaca niciodata. nu ma intelege gresit, nu voi mai continua sa desenez 'bucla' intortocheata, doar voi continua sa exist. insa, tre' sa stii ca bucla aia oricum exista. si in viata ta si in viata mea. asa ca, indiferent de deciziile tale, abrupte sau nu, luate la betie sau nu, voi continua sa exist in viata ta asa cum existi si tu in viata mea. inevitabil. si vom avea in continuare prieteni comuni, la acest moment destul de multi, daca ma intrebi pe mine, si in continuare cei care stiu lucruri vor stii, si asa mai departe. stiu ca de fapt, cu deciziile astea, iti doresti sa nu se fi intamplat nimic in ultimii 4 ani, sa stergem totul cu buretele si gata. insa, te anunt eu, cea care a luat o decizie cat se poate de apropiata de a ta acum 3 luni de zile... nu se poate. nu se poate sa uiti absolut totul. nu se poate sa negi totul. da, poti sa faci, astfel inca nu se nu se mai intample lucruri de acum inainte. insa, ce-a fost, acolo ramane. pentru fiecare dintre noi. si tot timpul o sa te uiti la mine altfel decat la altele, si tot timpul o sa stim amandoi lucruri despre celalalt pe care nimeni altcineva nu le stie despre noi, si tot timpul o sa se buseasca cateva stelute cand noi doi o sa comunicam. asa cum o facem noi. si atunci o sa fie iarasi oameni, in special femei, ca ele-si pun mai multe probleme de obicei, care o sa se intrebe cine dracu sunt eu, si ce treaba am cu tine, de, pana la ora 5 dim zici ca nu ne-am cunoscut niciodata, si brusc incepem o discutie. din care nimeni nu intelege nimic. pentru ca noi lasam discutiile asa. si le continuam. dupa 1, 3 sau 6 luni. ca si cum le-am fi lasat asa inainte sa ne ducem pana la bar. d-astea. care mie, una, imi sunt extrem de dragi. si la care nu renunt. si nici tu. pentru ca iti fac placere lucrurile astea. lucruri ciudate, intortocheate, complicate. pentru ca asa suntem si noi. si coincidenta a facut sa dam unul peste celalalt in viata asta. si, na. aia e. tre sa ne obisnuim ca asa a fost sa fie si atat. si sa traim cu ideea ca era inevitabil. therefore... iti doresc o viata minunata. si mie imi doresc la fel. :)

despicare

acum cateva saptamani vorbeam cu Kreti despre cat ne place sa fim 'despicatoare de fir in 4'...sau 'tetrapilotoniste' cum ii place ei sa spuna. cat ne place si totusi nu ne putem abtine. sa fie oare pt ca suntem femei? sau nu asta sa fie motivul? probabil ca motivul principal asta e. dar cred ca mi-am dat seama care este si motivul 'secundar'. sau... doar al meu.

stii, cand persoana cu care incerci sa stabilesti o legatura refuza sa comunice verbal, e foarte complex sa intelegi ceva de la el. la inceput era ingrozitor de greu sa inteleg despre ce e vorba. in timp, m-am obisnuit. acum imi poti spune linistit 'mama Omida', intrucat citesc ganduri de nu ma vad. e freaky, dar m-am obisnuit. ma rog, revenind la hobby-ul nostru comun, al meu si al prietenei mele, am ajuns sa dezvolt o capacitate de a despica firul, nu in 4, ci in 3536456734 de bucatele. mici mici. cu cat mai mici cu atat mai bine. ideea e ca am ajuns aici ptr ca incercam sa inteleg ce vrea sa spuna personajul meu de poveste, fapt pt care trebuia sa iau in calcul TOATE variantele posibile. pe TOATE partile. si nu sunt putine variante. si nu au doar 2 parti. nu,nu,nu. e complex maxim procedeul. dar dauneaza maxim sanatatii. mentale. maxim, maxim. dar ti-am zis, odata ce te obisnuiesti, e foarte interesant. bineinteles, trebuie sa afli si care din variante este cea corecta. aici devine cel mai interesant. intrucat. INDIFERENT cate variante gasesti, cel putin la inceput, INTOTDEAUNA va fi cea la care NU te-ai gandit. dupa un timp, incepi sa te gandesti si la varianta care va fi cea reala. dar nu devine mai putin interesant. pt ca, cu cat gasesti mai multe variante, cu atat ai impresia ca mai ai. si mai cauti. si, cel putin pt mine, e o bucurie maxima cand imi dau seama ca am nimerit varianta corecta. chiar ma bucur.

gata, ma opresc ca mi-a zis Kreti ca scriu prea mult intr-un post, si se plictiseste sa citeasca pana la sfarsit. sper ca asta se incadreaza in categoria 'am reusit sa citesc tot postul'. :)

noaptea e un sfetnic bun si... totul va fi bine

titlul acestui post are foarte mare legatura cu noaptea trecuta, in care nu am dormit aproape deloc, deoarece am avut niste ganduri ingrozitor de vii si agitate. nu ca ar fi prima oara, insa, in ultimele 2 zile am simtit prea multe lucruri. care s-au cristalizat intr-un final. si ma bucur. sa-ti explic. duminica trecuta a fost ziua mea. de Sf. Andrei. si m-am gandit sa ies cu prietenii mei la un eveniment rap, in Suburbia, sa ne simtem bine impreuna. si am facut-o. in caz ca nu stii pana acum, in viata mea exista, de vreo 2 ani, ca sa nu zic 4, un personaj. zic eu, minunat. zic prietenele mele, tampit. ma rog, parerile sunt impartite. :)

ideea e in felul urmator. duminica, am fost foarte suparata deoarece a plecat cu o alta domnisoara. si, daca poti sa crezi, nu ideea ca a plecat cu alta m-a deranjat, ci ideea ca a plecat cu acea don'soara. dar ma rog. orgoliul meu. the one and only. :)

asa, dupa ce a plecat, din cauza gradului de alcoolemie, pe mine m-au apucat lacrimile si nu mi-au mai dat drumul. si am stat de vorba cu 'copilul nostru', al meu si al lui, eu incercand sa-i spun ca aluia nu-i pasa de mine si aia e, o sa ma obisnuiesc cu ideea, si el spunandu-mi ca nu e adevarat, ca intreaba tot timpul de mine, si ca apreciaza foarte tare prezenta mea in viata lui. ma rog. am fost vreo 2 zile foarte revolutionara, am ascultat numai muzica alternativa, la maxim, la volan, zici ca eram cel putin Xena. mi-a trecut. trecand vineri dimineata prin alta experienta dubioasa, despre care scrie in postul anterior, m-a facut sa uit DEFINITIV de personajul ubicuu din viata mea. dar complet. insa aseara, inainte sa ajung acasa, eram la Ana, si a zis ceva care m-a facut sa imi aduc aminte de el, impreuna cu toate lucrurile petrecute intre noi. asa ca s-a declansat ceva in mine, si azi-noapte, in timp ce nu dormeam, gandindu-ma la ce e mai bine ptr mine, mi-am dat seama ca nu pot sa fiu altfel. nici macar ptr o perioada. nu vreau sa renunt la toate sentimentele care pe mine m-au facut sa traiesc mai mult decat pe orice alta persoana de varsta mea, nu vreau sa uit toate lucrurile bune sau rele care s-au petrecut intre noi, nu vreau sa pun 'stop' la nimic din ce se intampla acum in viata mea. si ce se intampla e tot el. el, despre care parerile sunt impartite in ceea ce ma priveste, el, caruia nu mai incerc sa-i gasesc vreo scuza, nu am de ce, el pe care, nu stiu daca din pacate sau din fericire, am ajuns sa il cunosc pana in adancul sufletelului lui, el, care ma face sa simt toate lucrurile din lume, el, de la care am invatat sa nu ma mai arunc cu capul inainte si sa nu imi mai fac filmele mele fara sa aflu si parerea lui, el, caruia ii este atat de usor sa ma faca fericita, el, care stie totul despre mine, fara sa se chinuie vreun pic, el, langa care pot sa stau intinsa in pat, uitandu-ne la tavan, vorbind despre dalmatieni si alte nebunii, el, care imi simte lipsa si nu imi spune vreodata, poate doar atunci cand nu imi trece mie prin cap ca s-ar putea, el, pe care, asa cum este, il iubesc atat de tare incat nu vreau sa renunt la el. cred ca stranuta in momentul asta. :)

e foarte ciudat sa-ti dai seama ca a venit cineva, fara sa il vezi, in conditiile in care mai sunt 300 oameni in camera, e foarte ciudat sa stii ca cuiva ii este rau, fara sa vorbesti cu el, sau sa stii unde e, e foarte ciudat sa vrei sa fii macar prieteni cu cineva pe care il iubesti oricum altfel decat pe un prieten, e foarte ciudat sa intelegi ce vrea cineva sa spuna fara sa deschida gura, e foarte ciudat sa te mai si placa tatal lui, e ciudat sa nu-ti doresti, dupa 2, ca sa nu zicem 4 ani, decat sa te trezesti langa el, si sa te poti uita in ochii lui, ptr ca si tu stii acelasi lucru pe care il stie si el... si numai voi 2 il stiti pe lucrul asta, si cu toate ca te mai enerveaza din cand in cand, iti face atat de bine prezenta lui in viata ta, si stii, la fel de bine ca el, ca aveti nevoie unul de celalalt, ca sa mai simtiti si voi ceva in lumea asta in care toata lumea e speriata de sentimente adevarate mai ceva decat bomba nucleara din iran.

dupa cum vorbeam aseara cu prietena mea, stiu ca normele sociale ma vad ca pe un 'proscris', ptr ca nu am avut nici macar o relatie de lunga durata pana la varsta asta, dar eu sunt fericita. si nu stiu cati dintre oamenii 'normali' pot sa spuna asta. stiu ce inseamna sa fii in masina cu cineva si sa ai impresia ca daca ar fi ca in momentul acela, un asteroid sa loveasca pamantul, ar fi in regula, ptr ca esti alaturi de el, si ptr ca ai putea sa mori linistit. stiu ce inseamna sa te uiti in ochii cuiva si sa nu mai vezi nimic altceva in jurul vostru, stiu ce inseamna sa ajuti pe cineva fara sa te gandesti ca ai putea sa primesti ceva inapoi, stiu ce inseamna sa te urci beat la volan doar ptr ca nu vrei sa il lasi sa plece de nebun, stiu ce inseamna sa nu dormi 72 ore, doar ptr ca tre sa duci pe cineva pe care nu-l cunosti la mare, ptr ca are eveniment la noi la terasa, stiu ce inseamna sa stai in frig cu noptile ptr ca nu stii unde e, si vrei sa te asiguri ca e in regula, stiu ce inseamna sa ii porti hanoracul 3 luni de zile, seara de seara, sa il tot intrebi daca ii e frig, sa i-l poti da inapoi, si el sa zica nu, si sa se trezeasca racit, doar ptr ca nu a vrut sa-ti ia tie hanoracul, stiu ce inseamna sa te uiti la un om ca si cum ar fi singurul om de pe planeta asta care te face sa simti ceva atat de frumos, stiu ce inseamna sa pleci 3 luni, sa nu ii auzi vocea, sa nu ii vezi fatza, si cu toate astea, cand te intorci, sa ai impresia ca a fost mai bine asa, ptr ca lucrurile dintre voi nu pot sa fie decat si mai bine, stiu ce inseamna sa fii gelos fara a avea vreun motiv, ci doar ptr ca nu iti doresti sa fie atins de altcineva asa cum il atingi tu, stiu ce inseamna sa te simti protejata fara sa fie cineva pe langa tine, ci doar in aceeasi camera, stiu ce inseamna sa nu dormi cu zilele gandindu-te daca ar fi mai bine sa ii spui sau nu ce simti.

si nu sunt pregatita sa las toate astea sa plece din sufletul meu. chiar daca nu o sa fim vreodata un cuplu normal, chiar daca intotdeauna o sa fie ceva care sa ne desparta, chiar daca ar fi sa nu ne mai vedem niciodata... eu stiu ce simt, si stiu ce am invatat, stiu cum m-a imbogatit acest personaj. asa cum e el, nesuferit, timid, betiv, ignorant, nesimtit, si alte adjective pe care el iubeste sa si le dea. si, asa cum e el, minunat, bun, frumos, cald, fermecator, glumet, adorabil, si alte adjective pe care iubesc eu sa i le dau.

asa cum e el, all in all. si asa il iubesc. asa s-a intamplat, nu a fost nimic programat, din contra. pur si simplu asa s-a intamplat. si dupa cum am spus amandoi la un moment dat, destinul e cel care va decide mai departe. :)