old habits die hard

am ajuns la concluzia ca nu e combinatie sa te obisnuiesti cu ceva. serios. adica, stiu ca e imposibil sa nu-ti creezi obisnuinte, dar unele dintre ele sunt ingrozitor de vicioase. si aici nu ma refer la fumat, baut sau mai stiu eu ce... ci doar la niste lucruri pe care le iei ca atare, therefore iti e mai usor sa te obisnuiesti cu ele. si e mai nasol cand vrei sa te dezobisnuiesti.

let me tell u.

cand eram mica, eram obisnuita sa dorm cu ceva in brate. dupa ce mami pleca la serviciu, imi lasa paturica pe care o strangeam in brate, doar ca sa ma simt in siguranta. dupa ce am mai crescut, am primit un ursulet (eu il numesc Loki, insa are nenumarate nume date de prietenii mei) de care nu mai pot sa ma despart. stiu, stiu, am 22 de ani, ar trebui sa ma comport ca atare, dar refuz sa renunt la ursul meu fara de care ma simt usor in nesiguranta si fara de care nu pot sa adorm (unless e o perna in plus). asta in varianta in care m-am obisnuit sa dorm singura si nu am pe cine sa strang in brate. pe de alta parte, mi-am dat seama ca iubesc sa tin pe cineva in brate, dar urasc sa fiu tinuta in brate. pt mine e de-ajuns daca persoana de langa mine are o mana langa mine, sa simt ca e acolo, dar sa fiu tinuta...nu e combinatie.

iarasi, m-am obisnuit sa adorm cu muzica... altfel nu pot. incet-incet ma prind ca sunt una din putinele persoane care pot adormi cu zgomot. eu una, nu ma simt bine, nu pot adormi daca nu e radioul undeva ca sa il aud eu. fapt ptr care am discutii de fiecare data cand nu sunt singura, cu persoana care nu poate adormi cu zgomot. eu incerc sa explic faptul ca asa M-AM OBISNUIT, el imi spune ca S-A OBISNUIT sa adoarma fara muzica. e chestie de obisnuinta.

faza cu geamul deschis la fel. de cand ma stiu, nu pot sa stau fara ca un geam undeva in camera sa fie deschis. nu pot. ma apuca o senzatie de claustrofobie si am impresia ca nu mai pot respira daca nu e un geam deschis. si sa vezi aici discutii. crede-ma, cand zic ca tre sa fie geamul deschis, ma refer ca el sa fie deschis INDIFERENT de vremea de afara, indiferent de orice. ee, aici chiar am avut probleme cu prietenii mei care mai vin sa doarma pe la mine, sau cu care se mai nimereste sa dorm, ptr ca la un mom dat refuzau sa mai vina, tocmai din aceasta cauza. bine, recunosc, era iarna, era frig. dar eu nu pot altfel. iarasi, ASA M-AM OBISNUIT!!!

si la masina la fel, referitor la geam. soare, ploaie, ninsoare, furtuna, apocalipsa, eu trebuie sa fiu cu geamul CAT DE PUTIN deschis. altfel nu pot. :)

cu fiecare paragraf, imi dau seama ca sunt o persoana ingrozitor de dificila, si imi iubesc prietenii din ce in ce mai mult ptr ca reusesc sa ma suporte cu brio. bine, nu ca ar fi vreunul care sa imi suporte mie toate obisnuintele (pe care unii le-ar numi fixatii, pitici pe creier, figuri, fite, doze mici de nebunie), dar oricum, toti, adunati, reusesc sa ma suporte. :)

mai am cateva d-astea. nu pot sa mananc ceva daca n-arata bine (ca o printesa ce sunt), nu suport sa mearga cineva pe partea stanga a mea (acolo sta prietenul meu imaginar), nu pot sa merg fara muzica in masina (ma enerveaza vocile), nu-mi place sa vorbesc la tel cu persoane necunoscute (i'm working on this one, ca face parte din job description-ul meu, si nu prea pot evita), trebuie sa am mereu un calendar pe langa mine (sunt chiauna, uit in ce zi suntem), imi pun cheile in acelasi loc (nu ca nu mi-ar placea schimbarea, dar uit daca le pun in alta parte), m-am obisnuit ca de fiecare data cand intru in camera sa dau drumul la calculator, la winamp si sa aprind un betigas parfumat (stiu, o sa zici ca asta e rutina, dar pana la urma, rutina nu e tot un fel de obisnuinta?... si ma refer la camera mea, promit... nu dau drumul la orice calculator dupa ce intru in vreo camera :D), m-am obisnuit ca in orice zi de joi sau vineri sa imi sun baietii sa ii intreb ce facem in w-end (chiar daca am vbit in fiecare zi a saptamanii)...

asa ca... imi iubesc obisnuintele... sunt parte din mine. si stiu ca nu e usor sa ma suporte cineva cu totul... dar speranta moare ultima!