long time, no write

nu stiu care au fost ultimele posturi, dar avand in vedere ca ultimul e de pe 5 aprilie... a cam trecut ceva timp de atunci... si s-au cam intamplat lucruri in the meantime... ma rog, nu o sa scriu acum ce naibii am facut in ultimele 3 luni de zile, intrucat majoritatea evenimentelor au legatura cu munca, si chiar daca ptr mine au fost destul de antrenante, sunt convinsa ca ptr tot restul populatiei nu sunt.

stiu ca de 1 mai am fost la mare, a fost entertaining, au fost concerte, lume multa, regasirea cu prietenii mei si posibilitatea sa stau mai mult de juma de ora cu ei, muzica buna, rom si altele.

stiu ca dup-aia am avut diverse evenimente, gen Lansare Eurocargo si Sales Convention, in saptamani consecutive, iar nivelul meu de stres ajunsese la niste limite superioare la care nu am crezut ca pot ajunge, si mai mult decat atat, sa mai si ies din nebuloasa in care intrasem... dar am reusit, cu multe drumuri la mare, incepand cu weekendul 19-22 iunie, cand am avut curs de Inteligenta Emotionala la Neptun, si atunci s-a deschis si carciuma, si am fost si in vinerea si in sambata respectiva in Vama sa ma vad si eu cu niste oameni importanti ai vietii mele, si a fost absolut minunat!!!!!!!!

dupa care, am inceput sa ma duc in fiecare weekend la mare, ajungand sa fac 1000 km pe saptamana, luni-vineri munca, vineri-duminica mare... insa deja am ajuns la a face 2 ore 40 pana la carciuma, ceea ce ma bucura foarte tare!!!!

e destul de naspa ca nu am decat 3 zile de stat, insa aia e... nu prea am ce sa fac pana nu imi iau concediu, which will happen in 2 weeks time... adica e nasol ptr ca vineri sunt destul de obosita cand ajung, incerc sa ma concentrez sa stau treaza pana la o ora rezonabila ptr litoral, sambata tre sa ma duc la somn devreme ca duminica plec... e ca la nebuni... dar ma descurc... :)))

si, ca sa nu am VREODATA plictiseala in viata, mai nou, se si zugraveste la mine in casa, lucru care imi face viata o aventura continua... intrucat de 1 saptamana nu prea am unde sa dorm... praf, miros extraordinar, nu mai am nici macar patul in camera... noroc ca se mai gasesc si oameni care sa plece in weekend si sa ma lase sa dorm la ei... otherwise... cum ar fi asta-seara, e minunat.. eu cu mami dormim in pat, marinik, pe jos, pe salteaua mea, aia e.... in conditiile in care nu iti poti imagina ce e in singura camera locuibila din casa... si anume toate lucrurile din 3 camere... inclusiv toate toalele mele, bagate in 2 saci, (transparenti, ce-i drept), si eu stau in fiecare dimineata sa mai caut un tricou care nu e PREA sifonat... dar serios, chiar ma amuz, e foarte interesant, tot timpul mai descopar toale noi. :D

asa! dar, motivul principal ptr care mi-am adus aminte sa postez si eu ceva aici, e de fapt clipul baietilor de la Dagga!!!!!!!!!

clipul se numeste "Pentru" si se poate 'vizualiza' pe youtube pe urmatorul link: http://www.youtube.com/watch?v=2Azu5qpywj0 . fireste, daca nu merge direct de aici, just youtube it, so to say. este absolut minunat, apar o galagie de prieteni, cunoscuti, e foarte tare si abia astept sa apara pe sticla. a aparut si pe UTV, la Urban Groove, dar eu astept sa apara si sa il vada TOATA LUMEAAAAA!!!!

este excelent si va rog din inima sa va uitati la el!!! chiar merita!!!!

http://www.youtube.com/watch?v=2Azu5qpvwj0

aia e rep!!!! si ei sunt Dagga! si sunt absolut minunati si merita toata atentia voastra. nu numai ptr ca eu ii iubesc, ci ptr ca pur si simplu s-au chinuit foarte mult, si ptr ca au super muzica, si ptr ca atunci cand IN SFARSIT vor scoate albumul, va fi MI-NU-NAT!!!!!

si acum, in alta ordine de idei, eu sunt in fiecare weekend la mare, daca aveti chef de mine. in weekend pana pe 11, cand ma duc si stau 2 saptamani!!!!!!

gata, ca am chef de alt fel de post acum!!!

watch DAGGA-PENTRU (http://www.youtube.com/watch?v=2Azu5qpvwj0)

work

e foarte ciudat... nu ma gandeam ca voi petrece atat timp in compania unor oameni. de fapt, nu ma gandeam ca imi va face si placere. dar de vreo 2 saptamani imi dau seama ca nu ma deranjeaza DELOC sa petrec cam 85% din timp cu aceleasi personaje. adica, pe langa faptul ca stam cate 8 ore zilnic unii in compania altora, am inceput sa petrecem si weekend-urile impreuna. vrand-nevrand, intrucat avem cursuri in weekend. bine, imi pare rau ca nu mai e un om implicat in cursuri, dar el e la alta grupa. daca ar fi fost si el cu noi ar fi fost absolut minunat. sau poate ca ar fi si mai ciudat ptr ca imi cam place acest personaj si cine stie ce-ar fi iesit. asa e mai sanatos. ptr mine. oricum, joi seara m-am vazut cu prietenii mei dupa o luna. si nu am fost foarte bucuroasa intrucat ma asteptam sa stam mai mult impreuna, dar nu s-a intamplat asta. si m-am simtit prost. dar ma rog, pe ei ii cunosc, stiu la ce sa ma astept de la ei. deci, hai sa zicem ca sunt doar eu aia fitoasa, nu sunt ei de vina. ei s-au purtat cum se poarta de obicei, doar ca eu, obisnuindu-ma cu alt tip de comportament, am luat-o cam personal. ma rog, un lucru e cert. si anume, ca nu ma mai bucur asa de tare cand sunt intr-o carciuma plina de fum, copii si muzica prea tare. unless dansez. dar in conditiile in care nu am cu cine, na, e mai nasol.

dar ma rog. pur si simplu simteam nevoia sa mai zic si eu ceva. :)

with or without you...

Ma tot intreb de vreo 2 zile... cum as fi eu, cum ar fi totul in jurul meu... daca nu ar fi aparut el in viata mea. adica, mi se pare normal sa imi pun aceasta intrebare, avand in vedere ca in ultimul timp lucrurile care s-au petrecut (si aici ma refer la comportamentul lui) sunt atat de nasoale, ca as fi preferat sa nu...fi fost... deloc. fireste ca la lucrul asta nu ma gandesc decat pe momentul acela... si apoi ma linistesc, ma iau cu alte alea, si cand revin gandurile mele la el... sunt aceleasi ganduri frumoase, aceleasi amintiri de care nu ma pot desparti... pe care refuz sa le las sa plece din mintea mea... si totusi... i keep wondering...

with... or... without him...

pai, daca e s-o luam cu without first, ptr ca... asa e mai sanatos.

daca nu ar fi existat, aparut, venit, in viata mea... cam ce as avea azi si nu am... as avea mai putina rabdare, (da, chiar se poate), probabil inca m-as duce in expirat, as minti mai mult, as fi mai 'zburdalnica', m-as fi combinat cu un punker, m-as fi aruncat in fata masinilor si probabil m-as fi batut ptr un om care n-a tinut niciodata la mine nici cat negru sub unghie, m-as fi bronzat mai mult in vara lui 2006, as fi avut si mai putine restante, as conduce mai precaut, n-as mai fi iesit noaptea, m-as fi dus la alt fel de concerte, nu m-as fi certat atat de mult cu prietenii din cauza ca nu ma intereseaza decat o SINGURA persoana, deci le-as fi acordat mai multa atentie, as fi avut cu o camasa, un tricou si cateva sepci mai putin, n-as fi plans 2 ani la rand de ziua mea sau de sf andrei, inca mi-ar fi placut barbatii cu 'patratele', nu as fi baut asa de mult, nu mi-as fi schimbat posterele de pe pereti de 3 ori pana acum, nu mi-as fi luat un pat ca cel pe care il am acum, as fi dormit mai mult, nu as fi ascultat in disperare niste melodii doar ptr ca ii plac lui, nu as fi avut blog.

deocamdata, astea sunt singurele lucruri la care am putut sa ma gandesc in ceea ce priveste lispa lui din viata mea.

acum e cazul sa iti spun si ce lucruri s-au petrecut odata cu prezenta lui in viata mea. atat datorita, cat si din cauza lui... am invatat sa am mai multa rabdare, pot asculta, nu doar auzi, pot comunica non-verbal mult mai bine, intuitia mi s-a "ascutit", al saselea simt stiu exact de ce exista si la ce il pot folosi, imi plac copiii, concertele si evenimentele rep mi se par cele mai frumoase lucruri de pe lume, suburbia pare luminoasa cand exista el acolo, am invatat sa nu mai fiu insistenta, (e adevarat, m-am chinuit mai mult si mi-a luat ceva pana m-am prins cum), am invatat cum sa-mi controlez gelozia care nu avea nici un motiv real, cu atat mai putin vreo legatura cu ce se intampla de fapt... am invatat sa nu mai judec oamenii din prima, am invatat sa fiu mai retinuta in ceea ce priveste comentariile referitoare la persoanele care nu imi plac deloc, am invatat sa gandesc un pic mai mult inainte sa vorbesc, am invatat ca si gelozia inseamna iubire, dar intr-un grad prea mic ptr a o folosi, am aflat ce inseamna sa-ti fie dor de cineva indiferent cat de minunata e compania pe care o ai, am invatat sa zambesc pur si simplu ptr ca aud niste pasarele dimineata, ptr ca ma bate soarele in ochi, ptr ca aud o melodie frumoasa, ptr ca am ocazia sa vbesc cuiva despre el, am invatat ca nu are importanta cum arati atat timp cat cineva acolo are o privire frumoasa ptr tine, am invatat ca imi pot face jobul mult mai bine, mai repede si mai usor daca pe desktop vad o poza cu el sau cu ceva care imi aduce aminte de el, mi-am dat seama ca prezenta efectiva a lui nu e neaparat necesara ptr a ma face fericita, chiar daca nu e acolo de ziua mea de nastere, lucru care ma intristeaza maxim, daca imi da un sms nu mai conteaza cine mi-a mai zis la multi ani, intrucat a facut-o si el si e singurul care conteaza (nu e chiar singurul, dar ptr cateva momente uit ca mai exista si altii, si ei ma inteleg, lucru ptr care ii iubesc), am invatat ca ignoranta doare, si asta e valabil ptr TOATA LUMEA, am invatat ca totusi cateodata e f buna, ca iti garanteaza mai multa atentie ulterior, am invatat ca indiferent cat de frumosi, destepti, simpatici sunt oamenii cu care lucrezi si cu care petreci mult mai mult timp decat cu el si cu prietenii tai, atunci cand apare ceva care te duce cu gandul la el sau la prieteni, nimic altceva nu mai conteaza, si iti dai seama ca nimic nu ar fi la fel fara ei. pe langa astea, am mai invatat ca poti trezi o persoana doar uitandu-te la ea, ceea ce nu e neaparat un lucru rau, am invatat ca nu ai nevoie de multe ptr a fi totalmente fericit, am invatat ca o atingere pe mana poate spune cat nu pot spune mii de cuvinte, am invatat ca poti sa stai intins in pat, uitandu-te la tavan, cu el langa tine, niciunul dintre voi zicand ceva, si asta sa insemne fericire, am invatat cum sa ma trezesc cu zambetul pe buze, si asta fara ca el sa fie langa mine... am invatat sa-mi pese chiar daca mi se spune ca nu are sens si ca visez aiurea.

daca stau sa ma gandesc cum ar fi fara ca el sa fi existat in viata mea si cum e cu el in viata mea, chiar daca e rar aici, n-as schimba absolut nimic din ce s-a intamplat pana acum, bune sau rele legate de el, nu as vrea sa fie nimeni altcineva cel care sa existe in viata mea, si ii multumesc ca mi-a dat posibilitatea sa traiesc momente de pura fericire. cateodata fara sa vrea. which makes it even more beautiful. dar el stie. :)

that's it.

post nou

sunt la birou. si intrucat nu prea ma simt utila in acest moment, m-am gandit sa scriu un post nou. despre ce? n-as putea sa-ti zic. as putea sa scriu despre depresia de saptamanile trecute, care s-a incheiat cu succese sambata... ma rog, nu s-a incheiat, dar asa imi place sa cred. de fapt, nu este o depresie... e una din acele perioade in care nu ma intalnesc cu o anumita persoana si ma cam doare sufletul. doar ca prefer sa cred ca este o simpla depresie si n-are nimic de-a face cu el. nu ma pot minti prea mult timp... dar inca mai am putere. deja saptamana asta se fac 6 sapt de cand nu ne-am vazut. si nu cred ca ne vom vedea nici in acest weekend, deci mergem in curand pe 7. nu ca nu as mai fi trecut prin asta. actually, numai prin d-astea trec. nu cred ca se poate sa existe o constanta in momentele cand ne vedem. sau, de fapt nu ca ne vdm sau nu are atata importanta...ci momentele cand suntem si comunicativi unul cu celalalt... ca nu ma ajuta cam deloc sa-l vad, daca atitudinea lui e una...obisnuita lui Che Guevara. mie imi place mai degraba Don Quixote. acea bucatica din el. care e adanc ascunsa de ochii mei patrunzatori. cred ca asa ii place. s-o tina ascunsa. cred ca s-a obisnuit cu faptul ca mie imi place sa caut cat mai mult si cat mai departe. asta pe langa faptul ca s-a obisnuit cu mine. asa maniaca cum eram. ma rog, sa nu crezi ca ar recunoaste si el ca nu mai sunt. eu l-am anuntat, dar el, nu si nu, tot maniaca esti. mai mult decat atat, ultima data cand ne-am vazut, atitudinea lui paranoica mi-a dat de inteles foarte clar ca nu a trecut peste faptul ca am fost LA UN MOM IN VIATA maniaca. de fapt, nu cred, stiu. bine, on the other hand, nici nu stiu ce mai cred. cu atat mai putin ce stiu. stiu niste lucruri din sufletelul meu. care oricum, mai are putin si imi zice 'pa' de cat l-am nenorocit. dar nu il las eu sa plece unde si cand vrea el. unde se crede el? despre sufletel vorbesc. e al meu, si deja a inceput sa se obisnuiasca cu durerea, deci nu mai e panica. doar ca se enerveaza pe mine every once in a while si trebuie sa mai plang eu ca sa nu il distrug pe el. lucru cu care m-am obisnuit si eu, ptr ca se intampla de atat timp, incat nici nu mai stiu cum e altfel. acum, nu ma intelege gresit, sunt fericita. n-am motive sa nu fiu fericita. am o familie extraordinara, am niste prieteni care (inca) sunt langa mine, cu toate ca eu nu sunt tot timpul acolo, langa ei, am niste colegi minunati, sunt sanatoasa (in limitele bunului-simt), ce pot sa mai cer? in afara de sectorul cu sufletelul, unde lucrurile se compenseaza. dar, eu intotdeauna am crezut in legea compensatiei. adica, prefer sa imi mearga bine in majoritatea sectoarelor si sa fiu la pamant in partea sufleteasca decat sa imi mearga bine in partea de suflet si sa ma impiedic in altele. asa ca, asta e... cand o fi sa ma simt si eu mai fericita din punct de vedere 'love', o sa fie. cand nu, adica acum, nu e, si gata.

acum ascult o melodie absolut melancolica, cantata de celine dion, si fata se intreaba aici, "where do all the lonely hearts go?"... pai sa-ti zic eu, mai fato. nu se duc nicaieri, ca e cam greu sa dispara inimioara. oricat de lonely ar fi ea. a mea, cel putin, imprastie dragoste pe unde apuca... la prieteni, la colegi, la parinti (ma rog, mai putin la ei, ca nu prea ii vad in timpul saptamanii), la cine e simpatic cu mine... ptr ca ma gandesc asa... ce sens are sa tin dragostea acolo, inchisa in inimioara, daca exista si vrea sa iasa afara. cat mai mult. ptr ca am multa in inimioara. chiar multa. probabil ca Don Quixote ar fi usor dat peste cap de cata dragoste l-ar inconjura daca ar accepta provocarea. asa ca, n-are sens sa dau omul peste cap, una doua, daca el nu vrea. nu vreau sa mai am momente "maniac" cum am avut in vara aia... stiu ca l-am speriat rau atunci. dar eram si eu la inceput. si nu stiam exact despre ce e vorba. si eram entuziasmata ca simt un lucru pe care nu-l simtisem pana atunci. si nu mi-era frica sa zic sau sa fac EXACT ce-mi trecea prin cap...

si daca tot am dat-o in diverse acum, ca nu asta voiam sa scriu in postul asta, dar asta e, my stream of consciousness nu prea asculta de mine... therefore, daca tot mi-am adus aminte de cat de afurisita am putut fi in vara aia, sa ma mai descarc un pic, sa mai trecem peste. asadar. a fost, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasa vara. asta din 2007 a fost cea mai interesanta, aia din 2006 a fost cea mai frumoasa. ma rog, cel putin asa mi s-a parut mie atunci. ca am aflat la 3 luni dupa ce se terminase ca doar mie mi se paruse asa, e alta problema.

tocmai mi-am dat seama ca m-as intrista un pic daca as da detalii despre momentele din acea vara. asa ca ma voi abtine. deocamdata. daca simt nevoia sa devin si mai melancolica la un moment dat, o sa stii. :))

princess style

Do i have what it needs to be considered a princess? i am not truly convinced, unless mr walt invented a story about a princess like me. i truly believe i'm one, but for sure i'm not the usual type. i mean... sa revenim in romana,ca mi-e lene sa gandesc in engleza la ora asta. am avut o zi plina si am chef sa nu gandesc momentan. asadar... ma tot gandesc. la principiul femeii care trebuie sa se simta protejata, care trebuie sa fie (sau macar sa para) neajutorata... blah-blah-uri d-astea. adica, fireste ca e minunat sa te simti protejata, dar, pana la urma, cam cum poti sa te simti protejata tot timpul, daca persoana care te protejeaza nu e tot timpul langa tine. adica, te poti simti protejata doar de un gand?!? ca pana la urma, pe tiganul care te ameninta cu cutitul, nu-l poti goni doar cu gandul, right? si-acum, cand e protectia prea multa protectie? adica, printul ala care e pe un cal alb (in imaginatia voastra, a amandurora, ca si el se simte bine daca isi imagineaza ca e print), daca incepe sa dea (verbal sau nu) in oamenii din jurul tau... doar ca sa te protejeze... sa innebunesc daca nu e mai panica cateodata decat cei care teoretic prezinta pericol. adica, as prefera sa nu intervina decat in momentul in care vede ca 'printesa' nu face fata. sa fim seriosi, nu cred ca sunt singura care cunoaste fete care sunt mult mai hardcore decat baietii, si carora nu le e teama sa se ia in gura cu vreun cocalar tupeist si prost. adica, mai baieti, noi stim ca trebuie sa parem neajutorate ca asa suntem mai...feminine... dar, sa moara ciprinel, nu suntem de sticla, si putem si noi (sau ma rog, unele dintre noi) sa dam un pumn in gura. fireste ca si noi ne simtim bine daca reactionati, dar... nu exagerati. acum, nu ma intelegeti gresit, si mie imi place sa par neajutorata, ca am vazut ca unii dintre voi chiar credeti ca sunt uneori si vreti sa ma ajutati, si stim ca si voi va simtiti bine cand faceti ceva ptr noi... doar ptr ca noi nu putem. e foarte simpatic, jur!

acum, pe de alta parte, nu imi place sa stiu ca persoana de langa mine... sau ma rog, de prin apropierea mea, e total indiferenta. then again, recunosc ca nu mi s-a intamplat ca vreun minunat print din viata mea sa nu reactioneze la momentul oportun, dar nu se stie niciodata peste ce poti da.

adevarul e ca nu poti sa stii nicicand cum va reactiona 'printul' de langa tine pana nu e pus in fata faptului... asa ca, ma abtin sa mai comentez. ca vreau sa scriu altceva acum. :)

thoughts

Pur si simplu am chef sa scriu. nu-mi dau seama daca am ce, daca inspiratia e cu mine in dimineata asta de vineri, dar ma simt incarcata si cred ca imi va fi mult mai bine dupa ce scriu putin. nici macar nu stiu exact despre ce as vrea sa scriu.

asa ca o sa incep cu ce-mi trece prin cap. si anume faptul ca ma deranjeaza gandul ca nu ma mai pot lasa sa ma apropii de vreun specimen de sex masculin. si cand zic ca nu ma pot apropia, ma refer la faptul ca e destul de dubios. ptr ca pana de curand... ma rog, nu prea de curand, dar oricum...eram mult mai 'approachable' din pctu asta de vedere. adica, orice personaj care aparea prin preajma... prezenta interes... fireste, daca avea niste calitati oarecare...stim noi care. insa acum, pe langa faptul ca nu mai prezinta NIMENI interes...nu ca n-as avea nevoie de asa ceva, ca tare mi-ar mai placea sa-mi sara inima din piept cand vad pe (alt)cineva, ci ptr ca pur si simplu nu ma mai atrage nimeni mai mult de 30 de secunde... bine, uneori ajung chiar la cateva zile... maxim. dar ma atrage asa..fizic... and that's that. si e ciudat rau.

in alta ordine de idei, exista un personaj cu care am o legatura stranie. karmica, as zice, ca altfel nu stiu cum s-o numesc. dar ma rog, sunt inca la inceputul legaturii, cand vom deveni mai strans conectati, te voi anunta.

alta idee... ma deranjeaza niste colegi de la munca, in sensul ca le-as rupe capatanile cand ii vad. toate's bune si frumoase, pana dau cu ochii de personajele cu pricina. e o fata pe care as bate-o fara sa clipesc. i-as rupe capul, pur si simplu. dar sa nu uitam ca scriu asta doar ca sa ma descarc. ca singurul moment in care am tendinte criminale este in trafic. si pana si acolo scap de ele de la muzica.

apoi, ma enerveaza ca e un...prostanac. un prostanac care e speriat, un prostanac care nu ar face nimic 'riscant', un prostanac care asculta ce tot vorbeste lumea, un prostanac care mai are un pic si pierde tot ce am de oferit. nu de alta, dar nici inimioara mea nu mai poate sa duca mult toata dragostea asta. noroc ca prietenii mei nu resping toate dovezile mele de tandrete pe care le am de oferit, ptr ca altfel chiar as innebuni. dar asa, cu ei, impart dragostea intre prieteni, colegi, parinti... si eu. ca doar si eu merit. daca nu o vrea el, cineva o s-o vrea. si atunci va aparea regretul. ptr ca... you don't miss what u got until it's gone... and gone for real! dar nu as vrea sa faca greseala asta. asa, incapabil cum e. tot nu vreau sa-l las. ca e pacat sa pierzi ce ti-e fix tie destinat. e chiar pacat. adica, daca nu as fi FERM convinsa ca asa e, nu m-as arunca la a face afirmatii de acest gen.

pana una alta, m-am descarcat, sunt ok, sa profitam de faptul ca e vineri. si asta inseamna ca incepe weekendul. lucru minunat!

My name's hidden meaning

What Andreea Morko Means

You are usually the best at everything ... you strive for perfection. You are confident, authoritative, and aggressive. You have the classic "Type A" personality. You are very intuitive and wise. You understand the world better than most people. You also have a very active imagination. You often get carried away with your thoughts. You are prone to a little paranoia and jealousy. You sometimes go overboard in interpreting signals. You are balanced, orderly, and organized. You like your ducks in a row. You are powerful and competent, especially in the workplace. People can see you as stubborn and headstrong. You definitely have a dominant personality. You are wild, crazy, and a huge rebel. You're always up to something. You have a ton of energy, and most people can't handle you. You're very intense. You definitely are a handful, and you're likely to get in trouble. But your kind of trouble is a lot of fun. You are friendly, charming, and warm. You get along with almost everyone. You work hard not to rock the boat. Your easy going attitude brings people together. At times, you can be a little flaky and irresponsible. But for the important things, you pull it together. You are confident, self assured, and capable. You are not easily intimidated. You master any and all skills easily. You don't have to work hard for what you want. You make your life out to be exactly how you want it. And you'll knock down anyone who gets in your way! You are well rounded, with a complete perspective on life. You are solid and dependable. You are loyal, and people can count on you. At times, you can be a bit too serious. You tend to put too much pressure on yourself. You are a seeker of knowledge, and you have learned many things in your life. You are also a keeper of knowledge - meaning you don't spill secrets or spread gossip. People sometimes think you're snobby or aloof, but you're just too deep in thought to pay attention to them.

What's Your Name's Hidden Meaning?